Și hai să mai facem și puțină filosofie! 
În căutarea unui adevăr, plecând de la o premisă greșită, în lipsa unei baze de date și înarmat doar cu argumente, câte șanse sunt ca în cele din urmă un eventual rezultat să fie unul adevărat și nu fals? Avem cel puțin 50% șanse de reușită sau cu mult mai puțin?
Putem să ne dăm seama că am început "cu stângul"? Când, pe parcurs sau doar la final? Și dacă într-un final realizăm că nu am descoperit adevărul ci rezultatul e unul fals la ce vă gândiți mai întâi, la faptul că aţi pornit de la o premisă greşită sau că undeva pe parcurs ați omis ceva sau făcut o eroare?
O ultimă întrebare și termin!
Dar dacă totuși, rezultatului nu-i puteți atribui o valoare exactă de adevărat sau fals ci se află undeva între cele două, cum îl prezentați : drept unul fals până ce cineva mai aduce dovezi în sprijinul acestuia sau ca adevăr până ce altcineva, cu dovezi suplimentare va demonta veridicitatea lui?
PARTEA I
''În căutarea unui adevăr, plecând de la o premisă greșită, în lipsa unei baze de date și înarmat doar cu argumente, câte șanse sunt ca în cele din urmă un eventual rezultat să fie unul adevărat și nu fals? Avem cel puțin 50% șanse de reușită sau cu mult mai puțin?''
Substituim cuvintele tale balmajite cu unele mai logice, ca la matematica:
In cautarea Parcului Herastrau, plecand de la o premisa gresita (ca se afla pe Strada Straduintei) si inarmat cu argumente (vreau sa merg in parcul Herastrau pentru ca e frumos afara si au dat drumu la vaporase pe lac) sansele de a-l gasi pe Strada Straduintei sunt nule. (nicidecum 50%)
O luam altfel, daca tu cauti A plecand de la ideea ca e B orice argument in acest sens este nefondat. Pentru ca A nu o sa fie B indiferent cate tumbe faci tu.
PARTEA a II-a
''Putem să ne dăm seama că am început "cu stângul"? Când, pe parcurs sau doar la final? Și dacă într-un final realizăm că nu am descoperit adevărul ci rezultatul e unul fals la ce vă gândiți mai întâi, la faptul că aţi pornit de la o premisă greşită sau că undeva pe parcurs ați omis ceva sau făcut o eroare? ''
Revenind la exemplul meu cu parcul herastrau, putem sa ne dam seama ca am inceput cu stangu' dupa indelungi perioade de cautare sortate toate cu esesc (ca doar nu-i pe Str. Straduintei). Daca ne tin picioarele ne dam seama pe parcurs (si schimbam traiectoria) iar daca nu ne tin, renuntam si plecam (deci ne dam seama la final ca am imbulinat-o).
PARTEA a-III-a
''Dar dacă totuși, rezultatului nu-i puteți atribui o valoare exactă de adevărat sau fals ci se află undeva între cele două, cum îl prezentați : drept unul fals până ce cineva mai aduce dovezi în sprijinul acestuia sau ca adevăr până ce altcineva, cu dovezi suplimentare va demonta veridicitatea lui?''
Nu exista cale de mijloc, orice situatie poate fi sau A sau B (dpdv matematic). Fiecare ecuatie are un rezultat (cu exceptia limitelor care tind la infinit sau 0, ceea ce in limbaj ''civil'' s-ar traduce : cand destinatia nu e sigura, sau o cautam la infinit sau ea nu exista)
Daca nu putem sa-i atribuim o valoare reala atunci nu gasim niciodata raspunsul (ca e 0 si nu exista sau ca e meditatie la infinit tot aia e)
RăspundeNu-i rău deloc, se vede că gândești și nu oricum ci logic însă ultima parte o denaturezi și o transformi asfel încât răspunsul tău să încadreze bine. Nu mă refeream deloc la adevărul matematic iar tu ar fi trebuit să știi lucrul ăsta.
Răspunde
"Nu exista cale de mijloc, orice situatie poate fi sau A sau B (dpdv matematic)."
Si totusi o cale de mijloc exista, daca un măgar se incruciseaza cu un cal rezultă un catâr, exact calea de mijloc.
Ordonare:
După relevanţă
Intr-o multime daca te vei apuca de obraz si vei arata pe vecinul ca te-a palmuit, se vor gasi mereu adepti sa jure ca a facut-o si nu numai atit ci vor jura ca l-au vazut cind au facut-o.Ce sa ne mai mire?
Răspunde
6 in 1. Nu raspund...ca s-ar putea sa pornesc gresit, sa-mi dau seama pe parcurs(si sa nu fac nimic pentru asta, deci o tin langa pe-a mea) iar la final sa vad ca nu am luat funda! Pa-pa! 
Raspund eu primul ca sa castig puncte
Si fiindca subiectul e vast, raspund si eu doar partial, numai la ultima parte a intrebarii. Nu il prezint nici ca fals, nici ca adevar, ci ca probabil.
Sabinule, ca răspuns la ultima întrebare e mai mult decât acceptabil și chiar nu mă miră rezultatul, atâta timp cât cunosc afinitatea ta față de Regina Științelor exacte.
Eu in general am afinitate pentru regine (nu si pentru cele trecute de optzeci de ani, bineinteles).
Iti place si Sarah Kerrigan? :->
Eu nu am inteles de ce se pun atat de multe intrebari cu inteles multiplu sau cu adevar undeva la mijloc. Ca am pornit cu piciorul stang sau ca am gresit undeva pe parcurs, mai conteaza? Important e sa ne dam seama unde am gresit si sa nu repetam.
Nu înțelegi de ce se pun atâtea întrebări ...cu înțeles multiplu?! În primul rând că filosofia e o artă a întrebărilor iar în al doilea, așa, să ai mai multe alternative de răspuns.
Sa zicem ca ai 10 pasi de facut, eu, cel putin, cum adevarul e logic, adica cei 10 pasi trebuie sa fie pe aceeasi linie, daca la al 3-lea pas ceva nu se leaga, stau acolo pana vad ce nu merge.
Daca totusi raspunsul nu e adevarul intai ma gandesc la eroare pe parcurs, inainte sa incep sa caut ceva, analizez fiecare directie in care porneste un "fir" de la acel ceva [in mintea mea sunt doar fire/legaturi ]
Daca e fals de ce sa ma opresc, daca ma intereseaza? Merg pana gasesc raspunsul care ma multumeste, daca ma insel, cu dovezi e oricine binevenit.
Daaa, ne dam seama, dar dam vina pe altii pentru nereusita 
.
Eu cand imi dau seama recunosc.
Mosule, iar nu dormi?
Da, astăzi sunt obligat să rămân treaz dar tu ce, vrei să te smotocesc virtual; de ce mă faci moş? Vezi că am niște biţi de toată frumusețea!
Ce agitata m-am trrezit, ti-am simtit bitzii in ceafa
Păi atunci " bună dimineața!" și ai grijă la cafea că te poate agita și mai tare și trebuie să intru la rezervă, să scot kbiţii.
Să ai o zi frumoasă!
Buna dimineata, flacaule in toata regula!
Nuuuu, cafeaua e momentul meu special, un adevarat preludiu la asa o zi fabuloasa.
Fabuloasa sa fie si a ta!
Ce? Fabuloasă...a mea 
Ninge aici mai ceva ca de Crăciun!
Chiar mă întreb dacă sunt sau nu în Spania!?
PS : Sunt grăbit și nu pot opri să-mi cumpăr o cafea dar " please! " bea una și pentru mine.
Cu mare placere! La a ta ii pun si un motz de scortisoara .
Daca vrei pot sa fac si plaja pentru tine .
Oooo, dar nu te deraja prea tare pentru mine și să-i strici gustul cu scorțișoară! E suficient să fie fiartă, neagră, dulce și fierbinte. Dacă totuși vrei să mă uimești cu o cafea specială dar să nu-ți sacrifici timpul prețios pentru mine, cât stai la plajă pune-ţi ibricul pe burtă că fierbe ea singură.
Cred că de mai continuăm aşă...îmi raportez singur întrebarea și o mut la Conversații.
Pai daca te-a mancat in...cocosel sa-mi zici ca ai bitzi cu cuplare automata pe kilo, acu eu ce sa-ti fac?!
P.S. nu fusa cacofonie, doar imi place sa-mi strig numele .
Hei, Publicu! Te-ai supărat sau deja te arde soarele?! Îți trimit și omul de zăpadă să-ți țină companie și să răcorească atmosfera sau nu-ți place când se topește cineva după tine?
Mgfbdjdda...uffff!
Nasul daca ii ramane intact poate sa se topeasca pana la ultima picatura
Oooo! Atunci, bine că mi-ai spus dragă că ți-l trimit cu nas...în condiții; chiar am undeva un ...shop să-i cumpăr unul.
Iti dau adresa uneia care e mai asa. Daca se trezeste cu un...nas de ala in pachet lesina .
Dacă e cum spui tu, atunci cred că nici nu mai așteaptă să se topească omul că-l și lasă fără nas.
Lasa, te roooooog, si urechile intacte. Pleaseeee!
Tot din ...shop le vrei și pe alea?
Oare cum reusesc de ma trage toata lumea sa vorbesc numai porcarii? Zi si mie ca sigur stii.
Da? Mm, interesant! Dar ce ne poți spune despre şenile?!
Eu gandesc doar de pe roti: in masina, in tren, pe scaun...in curand o sa-mi iau si pat cu roti, ba chiar cred ca o sa-mi pun roti si la cada din baie. Nu gandesc pe picioarele mele niciodata 
Asa ca rareori gresesc in felul asta.
E bine atunci, grijă la gropi!
Si cu picioarele trebuie sa am grija de multe 
Macar rotile se mai schimba/repara repede daca se strica.
In al 2-lea rand trebuia sa specifici, in intrebarea dumitale, ca, la faza cu `cautarea adev.`, aici Nu se vorbeste de niste argumente viabile ci de unele eronate.
Def. din Dictionar: „ARGUMÉNT ~e n. 1) Raționament folosit pentru a susține sau a respinge o afirmație."
In ecuatia data rationamentula fost respins inca din mom. in care ai adus vorba, in aceeasi prop., de lipsa unei baze de date concrete.
In al 4-lea rand ca subiectul expus de catre tine este unal destul de vast si echivoc.Aici nu depinde, mai ales, si de tema propriu data?
„Și dacă într-un final realizăm că nu am descoperit adevărul ci rezultatul e unul fals la ce vă gândiți mai întâi, la faptul că aţi pornit de la o premisă greşită sau că undeva pe parcurs ați omis ceva sau făcut o eroare?"
Personal, nici la una nici la alta.Incerc sa-mi dau seama ce m-a facut din prima sa plec de la acea idee si nu alta stiind si faptul ca, in cazul meu, nu era cu putinta sa omit vreun detaliu major.Cel mai probabil, as fi ajuns in stadiul in care sa-mi permit, pe buna dreptate, sa dau vina pe lipsa mea de atentie si intelegere ceee ce a si condus, din prima, la conceperea acestei premise eronate.Deci as sta si as cugeta asupra interventiei mele in acest proces de gandire ce a si condus la aceasta elucubratie de-a mea(idee absurda), ce a dus la amplificarea propriei imprecizii (in cazul dat), in scopul de a reusi sa ma inteleg mai bine si de a preveni viitoarele sofisme (realizate intr-un mod inconstient) din imprudenta.
„Dar dacă totuși, rezultatului nu-i puteți atribui o valoare exactă de adevărat sau fals ci se află undeva între cele două, cum îl prezentați : drept unul fals până ce cineva mai aduce dovezi în sprijinul acestuia sau ca adevăr până ce altcineva, cu dovezi suplimentare va demonta veridicitatea lui?"
In al 7-lea rand ca ce leg. are una cu cealalta? „drept unul fals până ce cineva mai aduce dovezi în sprijinul acestuia (...)". Adica de unde si pana unde ideile mele tin neaparat de ale altora?
Daca eu aleg, pentru mine, sa nu-mi las propriile idei influentate de ideile altora atunci asa ramane stabilit.
Dar, hai, ca sa nu spui ca nu ti-am rasp. si aici: in aceasta privinta, raman sceptica pana la solutionarea `misterului` (la modul fig. vb.).
Cam atat, sper ca mi-am numerotat corect randurile.
-Numai bine.
Nu știu de ce am impresia că intervenției tale i-ai presărat și puțin sarcasm?! Avea destulă consistenţă dar era necesară condimentarea ei? De obicei apreciez mult persoanele educate, politicoase însă expresia "dumitale" chiar că mă deranjează în contextul ăsta. O fi condimentul despre care vorbeam? Dacă da, atunci l-ai greșit că nu-i pe gustul meu. Dar poate că greşesc eu și în acest caz te rog să mă ierți!
Acum că am început cu stângul ( nu de la o premisă greșită căci n-o mai folosesc ca bază sau argument în continuare ) fiind puțin off topic, să-ți comentez și eu partea filosofică a interventiei tale, cât și raționamentul ei :
Exact ce descriam în postarea mea, tu costruindu-ți întregul raționament plecând de la o premisă greșită.
Eroarea pe care o faci e și punctul de plecare greșit spre demontarea raţionamentului întrebării mele căci prima dată faci o greșeală cand spui că "argumentele nu sunt unele viabile ci eronate". Poate că subiectul pe fondul căruia aduci argumente e unul viabil sau eronat căci argumentele sunt doar de un tip ( rationamente ) iar restul doar aberații, speculații fără raționament, fantezie. Chiar dacă plec de la un punct greșit, argumentele mele pot să fie la fel de raționale față de el ca și în cazul unui start de la o premisă bună. Eu n-am de unde să știu că am greșit când am pornit din acel punct eronat iar toate celelalte argumente sunt eronate numai în raport cu greșeala mea și tocmai ele mă ajută să merg mai departe urmând această pistă.
Exemplu : Eu afirm că omul este un animal iar tu afirmi că omul este o ființă superioară. Eu aduc argumente în sprijinul acestei afirmații ( sunt multe ) dar și tu aduci în schimbul afirmației tale. Și argumentele mele sunt raționale și ale tale de asemenea dar într-un final, adevărul e unul singur.
Demontezi de asemenea raționamentul meu spunând că în lipsa unei baze de date concrete acesta e respins din start.
O bază de date concrete e formată din dovezi materiale și nu raționamente ( argumente ) iar tu chiar nu crezi că-ți poți construi o teorie și în lipsa dovezilor concrete ci doar pe baza argumentelor? Bineînțeles că se poate însă ulterior această teorie trebuie demonstrată iar dacă ai folosit o premisă greșită când ai formulat-o, indiferent de argumentele folosite în elaborarea ei, nu va putea fi demonstrată.
Deci, mai continui până la sfârșit sau deja ți-am demonstrat că ai plecat de la o premisă greşită?
Bun,deci, mai pe scurt, daca am realizat ca am inteles un subiect gresit, ce facem? Mi s-a intamplat de mai multe ori... si de fiecare data, (aici vorbind de o interpretare intre 2 persoane ) am incercat sa aduc cumva dialogul in favoarea mea, pentru ca de, mai ai nevoie si sa te informezi si apoi tragi concluzii. Spre exemplu, nu poti deduce numele cuiva pe care il intalnesti prima oara. Ma rog, dupa ce am sesizat ca am gresit in acea privinta incerc sa incep iar, tinand cont si de celelalte procente, sau, in cazul in care nu pot incepe iar, " Dau cu praf ". Cam asa merge la mine. ( Mult mai pe scurt, socializand cu o persoana care nu doreste sa raspunda la intrebari, se deduce iar o ipoteza, asa ca incerc sa o interoghez, ca sa vad daca minte au ba, in cazul in care minte, se va invarti in jurul unei intrebari, dand raspunsuri cu care se va combate pe parcursul dialogului, astfel deduci ca spusele acelei persoane sunt putin deplasate de adevar, faza e ca o sa o enervezi la culme, Astfel, pana la finalul conversatiei iti vei da seama ce fel de persoana e, cam asa merge si cu un interviu, e acelasi lucru, conteaza abordarea doar, si te vei convinge )
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
