Iisus spune ca daca mana ta dreapta te face sa pacatuiesti, tai-o, pentru ca e mai bine sa-ti pierzi o mana decat sa arzi cu totul in flacarile iadului (Matei 5:29-30).
Mult timp dupa, Nietzsche spune in "Morala ca Antinatura" ca omul superior e cel care nu-si "castreaza" proprile pornici, ci cel care isi impune singur limite pe care le urmeaza, si ca abordarea asta a crestinismului distruge complet abilitatea oamenilor de a trai cu pasiune.
Fiecare face exces in anumite lucuri, si se poate bucura cu cumpatare de altele. Credeti ca a pune bariere reale intre tine si un lucru care produce tentatii si care are consecinte negative este semnul unui om intelept sau al unui om slab?
Ordonare:
După relevanţă
Dacă lucrul acela produce tentații cu consecințe negative, e clar că acele bariere pe care ți le impui sunt semnul unui om înțelept. Vezi, de exemplu, cazul drogurilor.
Răspunde
În primul rând, înțeleg dorința de cumpătare dar nu pot înțelege dorința de a renunța definitiv la un anumit obicei, masturbarea de exemplu, doar pentru că așa spune o anumită carte, o renunțare care este pur impusă de alții și nu vine din interiorul tău. Dacă nu vine din interior, dacă dorința nu este a ta, atunci e clar că vei continua să dorești acel lucru. O dată ce alegi să-ți „tai o mână" deja alegi să te încrezi în ce spune cineva mai mult decât în propria minte și propriul corp și asta e clar semn de slăbiciune.
În al doilea rând, orice barieră ai pune între tine și un obicei tot nu vei scăpa de el, doar te amăgești că o faci căci și dacă să zicem că nu mai poți face acel act fizic, dar dorința tot va exista, nevoia va fi prezentă mereu și nu faci decât să trăiești în suferință. Când pui o barieră nu faci decât să te minți pe tine însuți că nu mai ai nevoie de acel obicei și asta nu poate să denote decât slăbiciune.
Când vrei să renunți la un obicei prost este nevoie ca dorința să pornească din interiorul tău, să înțelegi cauzele și consecințele acelui obicei, să analizezi impactul asupra ta și dacă îți asumi riscul sau nu și să-ți faci un plan de care să te ții cu ajutorul voinței nu impunându-ți bariere fizice. O dată ce te crezi prea slab când vine vorba de a renunța la un obicei acest lucru te face deja să fii slab pentru că tu crezi în interiorul tău că ești slab și deja pleci cu o mentalitate de victimă, ne mai făcând tot posibilul de a renunța prin propriile puteri.
Felul tău de a gândi este parțial corect, dar și parțial greșit. Dumnezeu cunoaște luptele și durerile noastre, nu "taie și spânzură", Iisus a spus că el vrea care legea să nu fie în paginile unei cărți, ci în inimile noastre, Dumnezeu ne v-a răspunde dacă suntem receptivi la răspunsuri, El ne poate face să înțelegem de ce acel lucru este greșit, are milă de noi dacă cădem, citește de exemplu Pildă vameșului și fariseului, din care se deduce foarte clar că El preferă un păcătos smerit și nu un "drept" mândru. Lupta noastră cu sexualitate este normală pentru că Dumnezeu ne-a creat cu impulsurile sexuale, dacă acele impulsuri trebuie folosite pentru procreare și pentru plăcere doar alături de soția ta. Noi simțim nevoi sexuale, dar pentru că ne masturbăm credem că simțim nevoia de masnurbare.
Răspunde Mult succes si Doamne ajută!
Ce nu înțelegi tu este că s*xul este același lucru cu m*sturbarea când vine vorba de dorință. Dorința este aceeași, eliberarea este aceeași, doar că voi creștinii faceți diferența între s*x și m*sturbare și impuneți condiții stricte în care să se facă acesta. Pentru creier e tot una că te m*sturbezi sau faci s*x sau ți-o introduci cine știe pe unde, la nivel psihologic au loc aceleași reacții iar faptul că crezi că ar fi păcat nu face decât să amplifice stările de suferință pentru că te mustră mereu conștiința. Ce diferență există dacă lași sămânța în femeie sau o arunci pe pământ? Cu ce îl afectează pe dumnezeu că îmi mor mie câțiva spermatozoizi? Nu e ca și cum ai în tine un număr finit de copii pe care îi omori pe rând la fiecare m*sturbare, dar creștinii asta par să creadă.
Nu e de mirare însă, pe vremea aceea nu se știa despre spermatozoizi, ovule, contracepție, etc, deci e normal ca oamenii să fi crezut că își omoară viitorii copii dacă se m*sturbează. Să mai crezi așa ceva în 2024 însă mi se pare ignoranță și prostie.
Ah și să nu uităm că în creștinism nu există o cale de mijloc, ori ești păcătos ori nu. Lucrul ăsta nu poate fi decât distructiv pentru minte pentru că lumea în care trăim nu este doar în alb și negru, nu suntem doar buni sau doar răi, suntem oameni și trebuie să acceptăm că mai greșim, mai avem scăpări, etc. Creștinismul nu acceptă așa ceva, orice păcat este aspru pedepsit, orice abatere de la normă este aspru criticată și descurajată încât ajungi inevitabil să te consideri un om păcătos, rău, doar pentru că ești om și îți trăiești viața.
Văd mulți pe aici care se simt păcătoși doar pentru ceva firesc cum este masturbarea de exemplu și asta mă dezgustă într-un fel pentru că îmi dau seama că sunt așa de prinși în mrejele religiei încât nu mai știu să gândească pentru ei, ignoră toate semnalele corpului și ale creierului doar pentru niște cuvinte scrise acum mii de ani într-o carte pe care le-au auzit de când erau mici copii și care le-au imprimat acest model dăunător de gândire. De ce dăunător? Pentru că trăiești mereu cu vinovăția. Să luăm masturbarea de exemplu. Toți o facem, mai ales bărbații. Creștinii convinși se simt vinovați de fiecare dată când o fac, simt că au păcătuit și se știu cu un pas mai aproape de iad. Practic ei trăiesc mereu într-un sentiment de vină sau de dorință. Am făcut mă simt vinovat până data viitoare când dorința crește, nu o mai pot controla și ciclul se repetă. Un om cu o gândire normală înțelege că acesta este un proces natural, rezolvă problema și nu se mai gândește la lucrul acesta. Care crezi tu că ar fi mai sănătos pentru o minte echilibrată?
Este semnul unui om înțelept dacă înțelege la ce s-a referit de fapt Iisus acolo. Bineinteles nu vorbea literalmente de amputare ci a dat un exemplu extrem ca sa inteleaga oamenii ca Împaratia Cerurilor este mai valoroasa ca orice, inclusiv propriul membru si merită să sacrifici orice pentru ea. Nietzsche a fost pe lângă. Cred că și Nietzsche ar fi fost de acord cu ideea de a renunța la ceva ce aduce moarte pe termen scurt in pofida a ceva ce aduce viata pe termen lung. Dar n-a vrut sa inteleaga in context. Și, culmea, fix el L-a laudat pe Iisus... de parcă nu Iisus a rostit aceste cuvinte.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
