Imaginati-va un om care a murit de curand, sa zicem de o ora-doua. In starea asta el nu mai e om. Dar ce e? Un cadavru. Sau, mai simplu, un obiect. Totusi, nu un obiect oarecare, ci un obiect care seamana perfect cu omul. Atat ca forma, cat si ca parti componente. Incepand de la cap, urechi, nas, gat...si pana la degetele de la picioare, toate sunt la locul lor. Ceva mai lipseste ca sa fie chiar om. Ce este acel ceva? Dar, sa aruncam din nou o privire in trecut. De-a lungul timpului, natura a dovedit capacitati uimitoare. Folosindu-se de conditii si schimbari de mediu plus timp indelungat, a facut posibil ca materia sa se adapteze si sa se organizeze, asa incat sa se ajunga la un moment dat la o celula vie, apoi la primele forme de viata si, in sfarsit, la capatul unui drum lung la omul modern din zilele noastre. Pe parcursul acestui drum, au avut loc salturi spectaculoase, cum ar fi trecerea de la reptile la pasari. Pai nu? Uitati-va si voi cum arata un sarpe si cum arata un cocostarc.E uimitor! Eu n-as fi putut sa fac asa ceva, chiar daca as fi avut da dispozitie timpul pe care l-a avut ea. Acum, daca a fost capabila sa faca salturile acelea mari, ce o impiedica sa faca de data asta un salt mult mai mic, si anume de la un obiect perfect asemanator omului la un om adevarat? Adica sa-i dea doar un ghiont si sa-l puna in miscare. In trecut au fost perioade de timp mari si salturile tot mari, acum ar fi vorba de perioada mica, dar si saltul tot mic. Deci proportiile se pastreaza. Spun ca saltul ar fi mic, pentru ca nu ar mai trebui sa o ia de la inceput, de la protozoare, avand produsul gata facut. Doar o mica chestie mai trebuie sa-l scoale in picioare si sa-l faca sa vorbeasca. Ce o impiedica?
Capacitatea de a anima celule nu este un "pas mic", ba dimpotriva, este cel mai mare pas. Chiar si cu materia prima la indemana, un om nu e doar un organism viu. Un om este un complex intreg, un univers intr-un univers. Suntem compusi din miliarde de miliarde de celule cu functii diferite. Sa invii un om nu inseamna sa-i dai lui viata ci sa reanimezi miliarde de miliarde de microrganisme si celule iar apoi sa le atribui si rolurile.
Presupunand ca acest lucru ar fi posibil ar mai fi problema creierului. Intr-un creier "mort" se petrec schimbari ireversibile. De la chimia creierului pana la conexiunile cerebrale. Poate ai auzit de oameni care si-au revenit dupa o perioada in care au fost privati de oxigen dar au suferit traume cerebrale. Asa ca, si daca natura ar invia mortii, ei nu ar mai fi niciodata aceeasi, si-ar pierde majoritatea informatiilor pe care le-au capatat cand traiau.
Oricum natura nu va functiona niciodata asa. Ciclul naturii presupune viata si moartea, noul si vechiul. Evolutia presupune perfectionarea continua iar mentinand un singur model, reinviindu-l la infinit, ar insemna stagnare. Mai presus decat indivizii exista specia iar specia trebuie imbunatatita si perfectionata neincetat.
Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Directia este doar inainte. In univers sunt niste reguli care stabilesc totul, ce este posibil si ce nu, ordinea, directia, mersul normal al lucrurilor. Fiintele sunt directionate de acele reguli, se supun lor. Nu se poate impotriva lor, ele nu se pot sfida, ele sunt "absolute".
RăspundeAsta dacă nu te numeşti proton şi universul tau e cel cuantic. Atunci regulile "noastre" nu prea mai contează, e pot fi şi în două locuri în acelaşi timp, nu le pasă de direcţie, intră şi ies din existenţă unde şi când au chef, ş.a.m.d
Faptul ca noi suntem inca ignoranti, nu stim sau nu putem intelege unele lucruri, nu inseamna ca domneste haosul, lipseste logica, sau ca nu se leaga totul. Sunt sigur ca este o explicatie logica in tot... nimic nu este de capul lui, ci este interdependent. Problema o rezolvi si devine logica doar cand ai sa ai toate aspectele. Existentul(concretul) trebuie sa fie explicabil si logic.
"Asta dacă nu te numeşti proton şi universul tau e cel cuantic. Atunci regulile "noastre" nu prea mai contează, e pot fi şi în două locuri în acelaşi timp, nu le pasă de direcţie, intră şi ies din existenţă unde şi când au chef, ş.a.m.d"
Spune-mi te rog, tu cum iti explici asta? Protonul isi face singur regulile, sfideaza cand vrea si ce vrea muschii lui? Sa inteleg ca universul cuantic este ilogic? Asta ar insemna minune(in adevaratul sens al cuvantului).
Ai pus bine ghilimele la absolute. Imi e greu si mie sa inteleg sau sa accept ca ceva este absolut. Insa, intr-adevar, natura are mersul ei, legile ei, nu lucreaza dupa dorintele sau mofturile mele sau ale altuia. Ma voi supune si eu acestor reguli.
Nici eu nu pot concepe ceva absolut, dar am folosit acel cuvant pentru a arata ca viata este marioneta acelor legi si conditii. Viata nu face salturi. Legile dirijeaza si stabilesc granitele, iar conditiile dicteaza.
Lipseste ceea ce Aristotel definea ca suflet: Viata.
In absenta vietii, corpul uman nu este nimic mai mult decat un simplu obiect.
Vizitam Muzeul National de Istorie Grigore Antipa, din capitala, anul trecut. Era o expozitie intitulata "Human Body", si teoretic principalele exponate erau reprezentate (in proportie de 80%) de oameni morti, cadavre, insa pe de alta parte nu erau decat oameni plastinati, simple exponate si nimic mai mult.
In aceasta situatie,daca am fi afirmat ca ceea ce muzeul ne prezinta noua,ca fiind simple exponate, sunt oameni, am fi gresit. Au fost oameni,acum nu sunt nimic mai mult decat niste simple obiecte ce au consistenta plasticului.
Iar personifici evolutia, iar asta nu se poate.
Ma rog, se poate in literatura, daca doresti sa scrii o carte sau o poezie, insa aici nu este nimic mai mult decat o eroare de logica, o reificare, o antropomorfizare ilogica.
"Adica sa-i dea doar un ghiont si sa-l puna in miscare."
Cine sa-i dea un ghiont, nu e nimeni acolo sabin care sa faca asta, nu e nimeni care a ajutat organismele sa se dezvolte, nimeni care a grupat materia, este materia in sine, daca cineva ar trebui sa dea un ghiont acela ar fi chiar mortul.
"Doar o mica chestie mai trebuie sa-l scoale in picioare..."
Care e aceia? De obicei organismul stie el singur cand e o "mica chestie" si cand e una mare, iar cand e una mica se scoala singur si cand e una mare ramane la pamant.
1. Miscarea/raspunsul la stimuli (externi).
2. Dorinta de supravietuire. 
Atomii care te formeaza o sa ajute alte forme de viata sa traiasca si/sau sa evolueze. Pentru natura nimeni nu e superior nimanui, daca n-ar fi existat moarte, noi nu am exista, nici multe alte specii de plante sau animale.
Mada, iti fac o marturisire. In timp ce scriam intrebarea, m-am gandit la tine, mai exact la raspunsul pe care probabil mi-l vei da. Raspunsul mi se pare bun. Intr-adevar, daca moartea nu ar fi existat, nici noi n-am fi existat. S-a gandit ea natura la toate...
Ca tot zic de moarte? 
Nu sunt emonica sau depresiva, pur si simplu cred ca doar ea inseamna libertate.
Hotul prins striga hotii! Probabil ti-ai dat seama ca te-au dibuit astia ca ai probleme care necesita tratament psihiatric si acum strigi si tu...hotii! Oricum, daca iti revii, te astept cu un raspuns intelligent.
Un raspuns inteligent se da la o intrebare inteligenta sau in orice caz la o intrebare care chiar necestia un raspuns inteligent. Intrebarea ta este o aberatie colosala, o aberatie pe care o putea gandi doar un om cu mintea foarte odihinta.
Foarte buna/e intrebare/intrebari. Stau si eu si ma intreb : ce este viata? Care este este diferenta dintre viu si mort? Daca un aparat electric este deconectat de la energie electrica, el devine "mort " dar prin reconectare el
poate fi folosit in continuare. Oare nu seamana izbitor cu omul?
Aha, dacă n-ar fi de unică folosinţă.
Oamenii au viata. tot ce este viu si misca are viata. care nu dureaza la infinit. te nasti -traiesti- si mori. timpul, moartea,. sunt lucruri pe care oamenii nu le pot controla.
orice fiinta care are viata, poate da viata la randul ei. iar acea fiinta nou creata este precum cel care a creat o. nu poti da viata unui obiect. de ce? pentru ca e imposibil. iar daca spui ca natura a creat toate astea, ma intreb daca esti cumva ateu.
Ce e în neregulă în a spune că " natura a creat"? Cât despre întrebare, e prea întortocheată. Ceea ce împiedică probabil, e degradarea organismului, ceva s-a degradat îndeajuns încât să oprească tot mecanismul de te ţine pe tine în viată, murind acel "ceva", uşor pe uşor mor şi restul căci s-a oprit cercul/motorul, de asta şi prelevarea de organe trebuie să se facă rapid până nu apare necroza, adică până nu se degradează si organele bune. Dacă toate organele corpului uman, nu ar fi supuse degradării, atunci nu am avea niciun motiv pentru care ar trebui să murim din condiţii naturale.
"Oamenii au viata" - Intr-adevar, asta am observant si eu. Ma intrebi daca sunt ateu. Nu cred ca e bine sa impartim oamenii asa de strict intre credinciosi si atei; alb si negru. Stii bine ca intre alb si negru sunt o gramada de nuante. Mai sunt si oameni care nu isi pun problema ca ce or fi ei, ci pur si simplu gandesc, isi pun intrebari; cum o fi una, ce-o fi alta?
Omul mort este doar un obiect pentru ca sufletul a parasit trupul.Toti vom fi obiecte dupa ce sufletul nostru va parasi trupul nostru.
Adica s-au activitatea cerebrala, s-a oprit regenerarea celulelor, organele au "iesit din uz", dar nu vad suflet tu vezi undeva in acest proces al mortii?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
