1. Când eram copii mergeam cu masini care nu aveau centuri de siguranta si nici airbag...
2.Sa calatoresti în partea din spate a unei masini era o plimbare speciala. Chiar si acum ne amintim.
3.Patuturile noastre erau pictate cu culori tari, cu vopseluri ce aveau la baza plumb!
4.Nu aveam închizatori speciale pentru copii la flacoanele de medicamente, în bai, la usi.
5. Când mergeam cu bicicleta nu purtam casti de protectie.
6.Am baut fiecare dintre noi apa de la furtunul de udat florile din gradina bunicii, în loc de apa minerala din sticla...
7.Stateam ore în sir sa ne facem rotileCei norocosi care aveau si o strada în panta îsi dadeau drumul de la capatul strazii, iar la jumatatea drumului îsi aduceau aminte ca nu au frâne Dupa cateva "întâlniri" cu tufisurile verzi, am învatat sa rezolvam si aceasta problema. Pai da, ca noi stricam tufisurile, nu ajungeam sub rotile masinilor!
8.Ieseam sa ne jucam, iar singura conditie era sa venim în casa la apusul soarelui.
9.Scoala tinea pâna la 12, ajungeam acasa sa mâncam de prânz. Nu aveam telefoane mobile, asa ca nimeni nu putea sa ne gaseasa. Ce bine, nu?
10.Ne zgâriam, ne faceam tot felul de zgaibe, ne fracturam o mâna, un picior, pierdeam un dinte, dar nu era nici o reclamatie pentru aceste incidente la politie. Vina era în totalitate a noastra.
11. Mâncam biscuiti, pâine cu unt, am baut atâtea bauturi cu zahar si nu cu zaharina sau alti îndulcitori si nu am avut niciodata probleme cu greutatea, pentru ca ne jucam mereu...
12.Am împartit o coca-cola la patru, bând din aceeasi sticla si nimeni n-a murit din asta.
13.Nu am avut Playstation, Nintendo 64, X box, jocuri video, televizor cu 99 canale, aparate video, dolby surround, telefoane celulare personale, calculatoare, chatroom pe Internet. În schimb, aveam PRIETENI.
14.Ieseam afara cu biciclete sau mergeam pâna la casa unui prieten, sunam la usa sau pur si simplu intram fara sa batem la usa. El era acolo, nimeni nu se supara si ieseam sa ne jucam.
15. Da! Sa iasa din joc! Afara, în lumea cruda, rea! Fara plângeri la politie! Cum am facut? Ne jucam cu bete si mingi, alcatuiam echipe pentru a juca o "partida"; nu toti eram alesi si nimeni nu se supara; nu se ajungea ca un prieten sa aiba traume psihologice.
16. Unii dintre noi nu eram foarte buni la scoala. Daca pierdeam un an, îl repetam. Nimeni nu mergea la psiholog, la psihopedagog, nimeni nu suferea de dislexie, nici de probleme de lipsa de atentie. Pur si simplu repeta anul si avea o a doua sansa.
17. Aveam libertate, stari proaste, succese, responsabilitati... si am reusit sa învatam sa le gestionam.
Le-am gasit undeva, dar mi se potrivesc si de toate mi-i dor.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Pai eu nu am avut o copilarie prea frumoasa... Imi amintesc insa cu bucurie cand parintii mei se intelegeau, cand ma jucam pe afara, cand iarna ma dadea tata cu saniuta, cand mergeam cu ai mei prin parc. Atunci cand eram copil ma bucuram la fiecare jucariuta primita, la fiecare bomboana, mereu cand vedeam rudele ca veneau la noi. Era frumos totusi. Asta daca incerc sa privesc partea frumoasa a copilariei. Daca incerc sa gasesc amintiri frumoase. Dar din pacate nu sunt asa multe.
Răspunde
Da, am fost un copil problema... fugeam de acasa, mereu ma intorceam plina de vantai, am avut ambele picioare rupte( o data ma jucam Titanic, o data hotii si vardistii). Cu toate astea am avut o copilarie frumoasa, cred ca am fost printre ultimii cu astfel de copilarii dupa `89. Eu am stiut sa ma joc ratele si vanatorii nu cs, ma uitam la tom & jerry nu la desene interzis sub 16 ani, nu imi strigam prietenii co**e.
Sunt mandra sa spun ca am citit carti uneori obligata de parinti, alteori din placere, ca stiu poezii si acum din clasele primare si cantece.
Nu aveam net sau telefoane, asa ca nimeni nu avea ce altceva sa faca, decat sa se joace afara. Nimeni nu statea 24 din 24 de ore la calculator jucandu-se CS sau alte jocuri. Toate jocurile pe care le stiam erau cele cu mingea, capra, lapte gros si multe altele. Cand stiam ca trebuia sa intram in casa era urat de tot, nimeni nu vroia sa se duca sa se culce, dar cand plecam, plecam cu zambetul pe buze ca a fost o zi plina de distractie. Mai rupeam legumele pe care le plantau vecinii pentru a ne razbuna ca ne-au spart mingile sau ne-au udat cu furtunul. Pe alti vecini ii respectam, mereu ne dadeau apa cand ne era sete, ne mai spunea din cand in cand sa nu-i stricam gradina, dar nu mai mult de atat. Niciodata nu mi-am dorit sa cresc, dar tot cresteam si mi-am pus o idee in cap: orice-ar fi, sa ajung acolo unde visez. Cu fiecare an. ma indepartez de copilarie. 
Nu prea m-am bucurat la maxim de copilarie pentru ca am fost un copil timid si foarte retras. Dar imi aduc aminte cu placere de unele evenimente. Am cateodata un flashback. Sunt multe de spus dar cu greu imi pot alege cuvinte potrivite. Imi aduc aminte de jocurile copilariei si de prieteniile legate atunci. Pacat ca nu am stiut sa profit atunci de timpurile acelea. Atunci puteai sa te distrezi si fara sa vrei sa fii cool. Si atunci ne tachinam intre noi dar nu exista atata rautate ca in ziua de azi
Cind eram copil mic si pitic, tata avea un OZN. Asteptam sa vina noaptea si sa adorma, ca sa-l sterpelesc si eu o tura. Ma avintam cu el prin bezna noptii spre cerul negru si plin de margaritare. Zburam printre stele... alegeam o stea marunta din departare si ma indreptam spre ea. Si pe masura ce ma apropiam steluta se marea si se marea si se marea... si la un moment dat distingeam in locul stelutei mai multe stele, tot mai multe si mai multe. In cele din urma realizam ca e de fapt este o galaxie cu miliarde de stele, dar care era atit de departe incit noi de pe pamint o vedeam ca si cind ar fi doar o stea, o steluta mica, mica, mititica 
In timp ce ma plimbam fascinat asa printre stele si galaxii stralucitoare si frumos colorate de la albastru la portocaliu si rosu, la un moment dat auzeam o voce linga mine. Mare mirare, pentru ca stiam ca asteptasem cuminte sa adoarma toti si avusesem grija sa urc singur in OZN, deci nu trebuia sa fie nimeni cu mine acolo, departe printre stelutele mele. Si brusc ma trezeam, vocea era a mamei care ma trezea sa ma duca la gradinita si eram asa suparici ca voiam sa mai stau si ma foiam in pat si bagam nasu sub perna da' degeaba. Nu mai adormeam si nu mai vedeam stelutele. Hi hi hi
P.S.Asta-i pentru puisorul meu de citiva anisori, sa adoarma linistit si sa viseze frumos
Am avut o copilarie minunata.
Cu genunchi juliti.
Cu ierni pline de zapada.
Cu bocanci facuti praf dupa o dupa-amiaza de dat cu sania.
Cu geamuri sparte cu mingea.
Cu caise "furate" din caisul vecinului (ca el fura cirese din ciresul meu).
Cu cartofi indesati pe tevile de esapament ale masinilor oprite pe strada.
Parintii se intelegeau bine, fiecare mica bucurie capata proportii cosmice, Craciunul mirosea a brad si Mos Craciun CHIAR exista.
Citeam noaptea, pe pervazul geamului, in lumina lunii si in miros de iasomie si regina-noptii.
Doamne...cat imi e de dor de anii aceia!
Citeam tot felul de cărţi interesante(Cireşarii, Winnetou, Cei trei muschetari, Taina cavalerilor, Kon Tiki) şi apoi le puneam în scenă, eram indieni, spadasini, cowboy, ne făceam arcuri şi săbii,"exploram" cartierul şi parcul din vecinătate, le cunoşteam ca pe buzunarele noastre, mâncam tot felul de frunze, muguri şi fructe verzi fără să păţim ceva, alteori încercam să fim ca Nadia, eram toată ziua pe borduri, făcând roata şi spagatul, jucam fotbal zilnic, fete şi băieţi de-a valma, nu mulţi aveau maşini, parcarea era goală şi nu ne deranja nimeni.Nu ne plictiseam niciodată, găseam întotdeauna un joc nou, o aventură nouă, o altă provocare, eram veşnic în mişcare, o zi nu ne ajungea pentru toate nebuniile pe care le puneam la cale, seara, târziu, se auzeau glasurile părinţilor strigându-ne de la balcoane ca să intrăm în casă şi abia ne dădeam duşi...Nu existau interfoane, uşile nu se încuiau fiindcă noi ne vânturam continuu din casă afară, pentru apă, fructe, un colţ de pâine, mingea, ori altceva de genul ăsta.Doar pe la 17 ani am scăpat de vânătăi şi zgârieturi... dar, Doamne, chiar am avut o copilărie frumoasă! Poţi regăsi ceva din toate acestea în cartea Simonei Popescu, Exuvii.
Am avut o copilarie vai de capul ei, tata imi cumpara tenesi si niciodata nu erau intregi, aveau varfurile terminate ca orsice intanleam dadeam cu piciorul, turul de la pantalon era intotdeauna petecit ca ma dadeam pe topogan, mama nu avea niciodata o sticla de un khilogram ca le vindea m pe doi lei si imi cumparam o halvita. Tot timpul ma gandeam cum pot sa am un ban in buzunar dar fara sa cer la cineva, oh, cat de dragi imi erau banii!
Ooo am avut o copilarie frumoasa, parintii mei mi-au oferit totul, nu am stiut ce inseamna "nu am", le multumesc si ii multumesc lui Dumnezeu ca le-a dat putere sa munceasca pentru mine, si sper ca sa le mai de putere si de-acum incolo, ca eu sa am timp sa ma revansez fata de ei!
am avut o copilarie linistita, si am trait in niste timpuri, inocente, daca pot sa ma exprim asa, ma refer la programele de la televizor, era putin dar era frumos, si copilaresc... iti las cateva link-uri sa vezi si tu ce vizionam eu :
http://www.youtube.com/watch?v=vh8WnnorLKw
http://www.youtube.com/watch?v=KOB-ZMDDIGU
http://www.youtube.com/watch?v=cSoDgfoVlcQ
a fost frumos...
Chiar ma gandeam la asta acum doua zile!
Iar ieri mi-am sters toata muzica si filmele din calc pentru a mai simti bucuria unei casete audio sau cd cumparat si bucuria de a inchiria un film si a ma uita de 2-3 ori la el intr-o zi! ce dor imi e sa joc un tanculetz pe terminator, sau un joc pe SEGA (sonic
Nu am sa-mi uit niciodata copilaria. Cred ca am avut o copilarie de invidiat[asta e parerea mea], nu sunt foarte mare, dar ma gandesc la acei ani in care, cand veneam de la scoala in loc sa ma duc acasa sa mananc, sa ma schimb, sa imi fac temele si apoi sa ma joc, eu fugeam cu ghiozdanu in spinare si mah jucam cu colegii pe care ii tineam dupa ore. Ne jucam prin boscheti, prin copaci, pe unde nimeream. Dar cea mai frumoasa amintire a fost la bunica, intr-o toamna spre iarna: tocmai terminasem de mancat, cand ma plictisisem in casa si am vrut sa ies sa ma joc. am iesit la strada, m-am jucat cu vecinii fotbal, dar m-am plictisit repede, si ce m-am gandit eu...hai sa ma duc in gradina. am luat un arag, am furat capotu bunicii, l-am rupt ca sa pot sa-l bag in arag, si am inceput sa ma cred ca eram in razboi. eh si cum alergam eu asa de nebuna, m-am impiedicat si am cazut in muraturi... m-am sters si mi-am continuat jocul pana am adormit in gradina. Acum copii nu se mai joaca cum ne jucam noi inainte. am o sora de 7 ani, si cam toata ziua sta la calculator, o cert eu cat o cert, dar degeaba. acum nu stim nimic altceva decat net si cs hai si la unii filme.
Iarna faceam casutze din zapada[zapada fiind foarte mare si lipindu-se mergea], vara mergeam la furat de caise, cirese, fugeam la dunare sau la munte, la padure si ai mei ma cautau si nu stiau de unde sa ma ia. De craciun mergeam cu colindele si mai mult de dadeau covrigi, cozonac, bomboane [doamne ce ma mai bucuram cand primeam bomboane, nu ca imi lipseau, dar alta e de Craciun] si mai rar bani, tin minte cum fugeam de olelei, sau cum mergeam cu steaua, foarte frumos. Ce stare de melancolie m-a apucat...ar fi foarte mult de povestit, nu cred ca mi-ar ajunge o zi intreaga. Ce n-as da sa mai traiesc inca o data copilaria
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
