In cartea 2Samuel 24:1, avem urmatorul verset: „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: „Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda", apoi daca citim in 1Cronici 21:1 – „Satana s-a sculat impotriva lui Israel si a atatat pe David sa faca numaratoarea lui Israel." Acum daca va ganditi ca sunt doua intamplari diferite, sa stiti ca nu sunt, pentru ca daca se verifica spre exemplu 1Cronici 21:2 si 2Samuel 24:2 (nu are rost sa le mai scriu pentru ca oricum articolul este destul de lung, dar puteti verfica dvs.), se observa ca este exact aceeasi intamplare, iar dupa aceasta intamplare, David a fost pedepsit destul de rau, „trimitand ciuma in Israel, de dimineata pana la vremea hotarata." Intrebarea este: Cine pana la urma la starnit pe David? Dumnezeu sau Satana? Se pare ca la aceasta intrebare nu se cunoaste raspunsul, deoarece Biblia din nou se contrazice singura!

4bb4 precum afirmi,, In realitate, satana a fost cel care a atatat mandria si ambitia care au facut pe imparatul lui Israel sa promoveze procedee spre a marii numarul ostiriii sale '' VIN SI INTREB E CE:In cartea 2Samuel 24:1, avem urmatorul verset: „Domnul S-a aprins de manie din nou impotriva lui Israel; si a starnit pe David impotriva lor, zicand: „Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda",. PARTEA ASTA (a bibliei)NU E REALA?

Deci, este acelasi eveniment, redat in 2 interpretari ce apartin unor timpuri diferite, aflate la 500 de ani distanta.
Cartea cronicilor a fost scrisa 500 de ani dupa 1Samuel.
Lumina cu privire la mersul lucrurilor creste pe masura ce inaintam in timp, din simplul motiv ca apar (accidental sau voit, este alta discutie) elemente noi, care schimba perceptia asupra realitatii.
Intotdeauna, cand parcurgem textele biblice, avem de rezolvat aceeasi problema: in ce masura, autorul impartaseste propria intelegere asupra unui fapt, si in ce masura transmite un mesaj de la Domnul.
Personal, observ ca in foarte multe situatii, autorul textului biblic este el insusi influentat de cultura timpului sau, fiind limitat in intelegere de propriile idei preconcepute.
Totusi, scriptura are valoare nemasurata, pentru ca ne sunt prezentate sute si sute de caractere ale diversilor oameni, care intra voit sau nu, in relationare cu divinul, si putem vedea reactii diferite pentru situatii oarecum similare.
Asa ajung eu sa inteleg mai bine ce este si cum este omul, si foarte putin inteleg si ce este sau mai degraba ce nu este D-zeu.
In definitiv stim despre El ca nu minte, nu fura, nu curveste, etc.
Noi suntem chemati sa ne intelegem pe noi insine, si sa alegem ce dorim sa devenim.
Cred sincer ca nimeni nu poate cunoaste ceva despre D-zeu, mai mult, in afara de ceea ce nu este El.
Daca eu m-as face maine delfin, si le-as spune delfinilor ca omul, nu traieste in apa, nu mananca peste viu si crud, nu inoata la fel ca delfinii, nu percepe aceleasi lungimi de unda, etc, etc, ma intreb daca vreun delfin poate pricepe ce este de fapt omul. El va sti mai degraba ceea ce nu este omul.
Deci biblia nu incearca sa ne invete ce este D-zeu, ci doar sesizeaza moduri diverse in care omul raspunde diverselor provocari, si ni se sugereaza felul in care ar fi indicat sa actionam, nu din obligatie, ci din convingere ca doar asa merita.
Nu suntem chemati sa-l intelegem pe El, ci suntem chemati sa ne intelegem pe noi insine.
Deci nu are importanta cine i-a sugerat lui David sa faca numaratoarea, mai important este ca a facut un lucru inutil, fara sa inteleaga de ce a facut-o. David stia ca puterea lui nu vine de la oamenii sai, si totusi el simtea nevoia sa cunoasca nr ostasilor sai.
Vesnica dilema: ce sau cat trebuie sa fac eu insumi intr-o situatie oarecare, macar ca stiu ca fara ajutor de sus nu pot nimic.

Nu pot sa-ti dau raspunsu' deoarece nu sunt niciun absolvent al facultatii de teologie(preot/pastor)asa ca nici nu-mi bat capu' pe "din astea".
tot ce stiu eu este ca Dumnezeu EXISTA e cu mine, ma iubeste si asta e tot ce conteaza.

Ca sa putem intelege un astfel de verset, trebuie sa intelegem ca Biblia a fost scrisa intr-un mod simblolic, numele proprii avand si ele, intr-o proportie considerabila, o insemnatate simbolica. Aici, si de fapt in toata Biblia, cand se foloseste cuvantul Israel, nu se face referire la tara Israel. Israel este un cuvant compus din IS - care provine de la zeita suprema egipteana ISIS; RA - care este zeul suprem egiptean; EL - care este echivalentul cuvantului Dumnezeu in liba ebrew a evreilor. Israel se poate traduce simplu ca: Zei si Zeite. Cand Dumnezeu i-a spus lui David: "Du-te si fa numaratoarea lui Israel si a lui Iuda", s-a intamplat ca Dumnezeu sa ii dea misiunea lui David de a vedea cine mai este zeu si cine a cazut (si nu mai este zeu). Sa ne amintim ca in perioada aceea lumea era foarte decazuta, de aceea fiind atat de necesara intrupara Cristosului pe pamant. Sper ca ti-am deschis noi porti. Pace!

Pai mai navarre, din contextul pe care l-ai dat, se sugereaza ca motivul ar fi putut fi cresterea ingamfarii si increderii de sine a lui Israel, care a rezultat din maretia nationala atinsa de curand. Vezi tu, aparuse ambitia pentru maretia lumeasca si o dorinta de a fi ca si natiunile din jurul lor si odata cu acestea, se ivise si o descrestere a simtamantului solemn al destinului la care fusese chemata natiunea... cealalta trimitere, este raportul paralel al intamplarii. Aceste AFIRMATII NU SUNT IN MOD NECESAR CONTRADICTORII ci reprezinta pur si simplu, 2 aspecte ale aceluiasi eveniment. In realitate, satana a fost cel care a atatat mandria si ambitia care au facut pe imparatul lui Israel sa promoveze procedee spre a marii numarul ostiriii sale cu scopul de a intinde hotarele lui Israel prin noi cuceriri militare... sper ca te-am lamurit

Navarre...Domnul la starnit, iar Satana la atatat...ambii au lucrat pentru acelasi eveniment;

Voi inventai povestile astea pe loc?

Este acelasi lucru! Dumnezeu este atotputernic, iar Satan este prezentat ca slujitorul Lui, asa ca orice face Satan, este responabilitatea lui Dumnezeu, ca stapan absolut. Contradictia insa exista. Satan e prezentat ca slujitor al Domnului in VT, dar este prezentat ca o zeitate a raului in NT.