In ce masura cunoasterea de sine este importanta pentru viata noastra?

As spune ca este extren de importanta, ne-ar ajuta sa ne anticipam reactiile intr-o imprejurare deosebita, insa autocunoasterea este departe de a fi atinsa de majoritatea oamenilor.Multi traim intr-o mediocritate psihica, sociala, spirituala, tv-ul si internetul gandesc in locul nostru, sclipim ochii la ce e banal si vulgar, dezorientati moral-nu avem un reper clar a ce e rau si ce e bine...in astfel de conditii e necesar un efort de vointa pentru a ajunge la o cunoastere de sine profunda. Experientele vietii(as numi aici necazurile) ne pot arata un pic cine suntem.

Intr-o masura foarte mare pentru ca astfel iti dai seama ce vrei de la viata in continuare, ce vrei sa faci in viitor.Si stiind ce vrei sa faci mai departe incerci aproape orice ca sa reusesti, iar daca esecurile ce te asteapta nu te afecteaza si continui e si mai bine.Deci concluzia este ca daca te cunosti destul de bine vei reusi in viata ce vrei tu nu ce vor altii.

Problema cea mai grava este ca prea putini se cunosc cu adevarat.Cu toti zic ca se cunosc, dar acestia isi vad doar partile bune iar cind le atragi atentia intr-o chestie iti"sar"in cap.Eu zic ca este cel mai important lucru sa te cunosti pe tine insuti si primul pas in a te cunoaste este sa iti cauti defectele si sa ceri lumi din jurul tau sa iti spuna direct in fata cind gresesti.

Cunoasterea de sine iti dezvaluie reperele pe care sa inaintezi. Abundenta rapida si "agresiva" a mijloacelor informationale slabeste in noi cunoasterea de sine.La marea majoritate loveste in punctul cheie, initiativa si gandirea propie lucru care se vede si aici pe TPU in dezbaterile contradictorii se foloseste foarte mult in explicatii copy-paste Wikipedia, youtube etc, A nu se intelege gresit folosirea ca mijloace de informare a acestora, exemplul dat in context avand alta conotatie.

Stii si tu ca este foarte importanta.Prin cunoasterea de sine reusesti sa-ti fauresti visuri realizabile si sa te feresti de dezamagiri si ridicol.

Incepand cu preadolescenta, pe tot parcursul vietii fiecare din noi „aspira la cunoasterea de sine si de altul", dorind sa se implineasca in viata fiecare cauta raspunsul la multe intrebari: cine este?, care este locul si rolul lui in lume?, cum se poate afirma si trai printre oameni. La aceste intrebari psihologii sociali au cautat solutii formuland ipoteze, testandu-le elaborand teorii.
Cunoaşterea de tip uman presupune intenţionalitate, rationalitate si evaluare.

-Intentionalitatea defineste predeterminarea actiunii in real prin constructia unui model de actiune in mintea subiectului,

-Rationalitatea defineste cautarea, identificarea, explicitarea cauzala si utilizarea tuturor formelor, proprietatilor si relatiilor intre proprietati, care permit subiectului sa realizeze o anume transformare de stare in realitate, sau sa explice cauzal o anume stare observata ori construita experimental.

-Valorizarea este consecinta evaluarii utilitatii rezultatelor dobandite printr-o anume cunoastere, printr-o actiune configuranta sau explicanta cauzal de modalitate.
Calitatea cunoaşterii depinde de instrumentele conceptuale si experientiale utilizate pentru dobândirea şi folosirera ei.

As vrea sa fiu cit mai scurt.Prin cunoasterea de sine inteleg cunoasterea tuturor oamenilor in general.

Oricum niciodata nu apuci sa te cunosti suficient.Esti mult mai puternic decat crezi si de asta iti dai seama in momentele grele cand privesti inapoi si te miri de taria de care ai dat dovada
E cel mai important lucru sa te cunosti pe tine.Prin acest fapt nu te vei lasa influentat de nimeni, le vei asculta parerile si vei sti ce si cum sa alegi din multele sfaturi primite de-a lungul vietii

Mai importanta decat cunoasterea de sine e cunoasterea lui Dumnezeu. Dupa ce incepi sa-L cunosti si intelegi cat de mult esti iubit, infloreste adevaratul sine, liber de complexe, ura, frici, condamnari interioare.