In confruntarile dintre creationisti si naturalisti se ridica deseori problema complexitatii lumii. Care este originea acestei complexitati? Oriunde iti indrepti atentia - in spatiul cosmic, la diversitatea vietii de pe pamant, in interiorul atomului sau la structura celulei - peste tot gasesti o complexitate uimitoare.
Daca (,) complexitatea este o problema pntru naturalisti, Inteligenta Suprema trebuie ea insasi sa se confrunte mai intai cu aceasta problema. Adeptii Inteligent Design-ului nu rezolva niciuna din problemele ridicate de complexitate; ei doar le transfera din lumea observabila intr-o lume neobservabila, facand aceste origini inaccesibile pentru cercetare.
Totusi, confruntarile nu se opresc aici. De ce? Pentru ca rezolvarea problemelor prin mersul inapoi pe fir pana cand ele ies din campul nostru vizual este nu numai o tactica de bun simt, dar este si singura tactica posibila. Cand oamenii de stiinta apeleaza la entitati neobservabile - forte universale, mari simetrii, Calabi-Yau manifolds, functii dublu diferentiale, legaturi ionice sau campuri cuantice - instrumentele lor de masura sunt la vedere, dar cele ce gasesc ei cu aceste instrumente sunt niciunde pentru a fi vazute. De ce fizicienii trebuie sa se bucure de avantajul explicatiilor prin deducere, iar teologii nu?
Se pare ca ne aflam in fata unei dileme din care, vorba lui Farfuridi, nu putem iesi. Sau putem oare?

Din punctul nostru de vedere, Universul pare foarte complex, cu siguranta. Si cu toate acestea, noi nu putem detecta decat 5% din el folosindu-ne de simturile noastre. Iar din acel 5% de materie obisnuita, 99% e spatiu aparent gol. Galaxiile sunt exceptia in Univers, si nu regula. Materia obisnuita de parca ar fi un fel de accident, un fel de reziduu ramas in urma big bang-ului. Aproape sigur sunt extrem de multe lucruri care ne scapa din vedere datorita faptului ca nu avem simturile necesare sa detectam intreaga compozitie a universului. Oare cum ne putem da seama ce s-a intamplat la momentul big bang-ului daca noi nu putem vedea 95% din materia care a rezultat in urma lui?

In legatura cu "design-ul inteligent", as vrea sa spun ca e doar o teorie tipica "god of the gaps", si nimic mai mult. In Universul asta sunt multe lucruri care par sa fi fost create de o inteligenta. Dar atunci cand cercetezi mai atent problemele astea, tragi concluzia ca ele au aparut in urma unor procese naturale, fara interventia vreunui creator. Mii de ani oameni au crezut ca Pamantul a fost creat de zei. In ultimele decenii ne-am dat seama ca s-a format de la sine, la fel ca toate celelalte planete si ca toate celelalte sisteme solare. Nu exista nimic in universul asta care sa nu se fi format in urma unor procese naturale. Atomii care ne compun s-au format si ei la fel, in interiorul stelelor. Nu a fost nevoie sa-i creeze nimeni. Si atunci de ce am crede ca intreg universul nu e si el rezultatul unui proces natural asemanator? Sigur asa pare sa fie. Noi oamenii suntem creatorii, nu doar prin faptul ca suntem fiinte rationale care pot crea diverse lucruri, dar noi inventam si creatorii in imaginatia noastra bogata. Cat de siguri n-au fost oamenii mereu ca suntem creatie directa a zeilor, ca apoi sa aflam ca am evoluat pe cale naturala, si ca suntem inruditi cu toate celelalte specii. E greu sa te uiti la un copil ce sufera de o boala genetica grava, si apoi sa spui: "Vai, ce design inteligent!" E o aberatie. Nu mai pare atat de inteligent. Si exemple sunt nenumarate. Daca ar fi un creator atotputernic care ar fi vrut sa ne creeze, atunci de ce nu ne-a creat direct, fara sa mai apeleze la miliarde de ani de evolutie cosmica? Totul indica faptul ca suntem un accident aparut in mijlocul unui cosmos enorm, indiferent, si de neinteles pentru noi. Daca ai trilioane de lumi si timp suficient, aparitia unor forme de viata complexe se pare ca nu e atat de improbabila pe cat am crede. Suntem pierduti in spatiu, la propriu, si nu avem nicio scapare. Suntem la mila unui univers caruia nu-i pasa. Tot ce putem face e sa amanam finalul cat putem de mult.