In exodul 23:8 sa nu primesti daruri; caci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschisi, si sucesc hotararile celor drepti. Pun intrebarea:oare popii si pastorii stiu de acest pasaj din Biblie? eu zic ca da.

Am un sfat pentru tine: daca tot ai atatea intrebari cu privire la Sfanta Scriptura, de ce nu mergi sa vorbesti cu un preot si sa-i adresezi toate aceste intrebari, pentru ca el fata de noi este o persoana avizata pentru a raspunde. Nu trebuie sa dam Bibliei propria noastra interpretare, acolo totul se afla intr-o anumita legatura, nu sunt cuvinte spuse la intamplare. Biblia reprezinta Cuvantul lui Dumnezeu. Au aparut atatea secte pe lumea asta tocmai pentru ca unii oameni au inceput sa interpreteze Biblia dupa mintea lor, fara indrumarea unui preot. Astfel au aparut tot felul de credinte eretice. Asa ca ai grija sa nu ajungi si tu asa.

Zorialbi:ii aperi pe popi, crezi ca sunt cu ceva superiori sectelor? Si crede-ma nu am nici o ''credinta eretica'' cum spui tu. Eu cred in Divinul absolut, dar nu in interpretarile puerile din biblie. Divinul este superior net religiilor de orice fel, si stii de ce? fiindca religiile au fost inventate de oameni pentru a tine ''in frau''multimea, pentru a le insufla frica, prin diverse pedepse si orori de nedescris ce sunt reprezentate in biblie, stii cati oameni de valoare au fost ucisi din motive religioase? Aceasta ne este recunostinta fata de Divin? Tu crezi ca popii pot da raspunsuri? da, dar din punctul lor de vedere care nu le altereaza ''imaginea'', nicidecum din prisma adevarului.

Eu ii cinstesc pe preoti, deci e normal sa le iau apararea. Ei sunt urmasii Sfintilor Apostoli si sunt cei care prin taina hirotoniei au primit darul Duhului Sfant de a savarsi slujbele bisericii si Sfintele Taine. Este normal sa ii respectam si sa ii ajutam cum putem... Dar sa stii ca eu cunosc preoti care nu primesc bani de la oameni.
In plus, nu este bine in general sa judeci pe nimeni (noi nu avem acest drept, numai Dumnezeu ne va judeca), cu atat mai mult pe slujitorii Bisericii.
Uite si un citat din Biblie:
"Au nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu şi cei ce slujesc altarului au parte de la altar?" (1 Corinteni 9, 13)

Nu te supara dar de cite ori te vad, in afara de chestia aia care includea "conditia umana"intr-o societate nu vii decit cu chestii religioase care nu declanseaza decit neintelegeri si conflicte.Nu-i un atribut al inteligentei daca tu crezi sau nu. Dar sa starui sa demonstrezi ce vrei cind stii rezultatul de inainte e un atribut al prostiei. Te inteleg.Tot ce-ti doresti.

Zorialbi:spui ca-i cinstesti pe preoti, atunci si pe cei homosexuali, si pe cei perversi, si pe cei cu averi imense, si pe cei care inseala si i-au locuintele la pensionari, cinsteste-i in continuare caci cred ca esti unul dintre ei.

Tu ai o obsesie pentru popi. Atat de mare incat nici nu observi ca nu li se adreseaza lor cu precadere, ci celor care trebuie sa aiba ochii deschisi si care contribuie intr-un fel sau altul la impartirea dreptatii. Nu incerc sa disculp pe nimeni, dar ma pufneste rasul cand vad cum te agati de fiecare cuvintel din Biblie pentru a-ti justifica aversiunea fata de religii si de cei care le propovaduiesc.
Nu inteleg sincer care e problema ta, nu vrei sa dai daruri - nu da, nu vrei sa mergi la biserica - nu te obliga nimeni. Dar obsesia asta nu te va duce niciodata spre ceva bun.

Regis vad bine cu cata,, ardoare'' aperi institutia popilor. F.bine, cu cei ca tine au un trai indestulat, bogatii, etc. si tu ce faci? le pupi mana, i-ti spui pacatele lor, si alte aberatii. Oare nu ai putea avea o legatura tu directa cu divinul? De ce i-ti trebuie,, interlocutor''? esti incapabil? De ce ti-e jena atunci cand expun aceste adevaruri? Oare nu trebuie sa afle si alti oameni care au fost indogmati de cei din jur, cam cum stau lucrurile cu popii si cei de teapa lor? Daca nu ti-e frica nu mai,, riposta''si iubeste-i in continuare pana la epuizare, cine nu te lasa?

Dar ce treaba ai tu cu preotii? Tu, daca intr-adevar crezi in divinul absolut, fa ceea ce stii ca ai de facut. Pune-ti urmatoarea problema, de exemplu: se stie intre crestini ca botezul este necesar pentru mantuirea omului. Tot preotii o spun. Tu ce crezi... canibalii, care tot oameni sunt si tot creatie a lui Dumnezeu, dar care nu au auzit de El deocamdata, si cara mananca oameni... Ei nu pot fi mantuiti? Bineinteles ca imediat imi vei raspunde ca nu. Da-mi voie sa te contrazic: si ei, ca si fiecare de altfel, va fi mantuit prin constiinta lui. Daca stii ce este bine de facut si nu-l faci, ba mai grav, faci rau pe deasupra, indiferent cat de mult crezi tu in Creator, nu vei fi agreat. Daca stii ce este rau si nu-l faci nici in ruptul capului, ei bine aceasta este credinta. Este arta frumoasa de a trai. Este principiul moral de fapt. Cat este de simplu. Daca vei respecta toate aceste principii, putine de fapt, si daca in lumina lor vei citi Cartea Vietii, nu va mai trebui sa ne intrebi pe noi restul nimic. Explicatia va intra in sufletul tau ca un balsam. Pana nu practici aceste cerinte, iubirea cu majuscule de fapt, si pana nu faci si urmatorul pas pe care ti l-am propus ca experienta, nu mai intreba nimic. Risti sa canti pe un portativ frumos, dar foarte fals si fara sa cunosti bine versurile. Nu ai ce cauta pe scena. Nici macar in culise. Fii un spectator bun si nu vei regreta.

@navarre - nu apar pe nimeni. Citeste doar intrebarile tale si vei observa ca marea majoritate se leaga de acelasi subiect. Fara suparare, asta se numeste obsesie, oricat de nobil ar fi scopul ei.
Una peste alta, te rog sa nu incepi cu afirmatii gratuite cu privire la ce fac eu, nu e treaba ta si nici nu ai de unde sa stii nici daca sarut mana popii, nici daca le spun pacatele si nici daca am nevoie de ei ca si intermediari. Eu mi-am argumentat fiecare raspuns, daca nu reusesti sa fii civilizat si sa procedezi identic, eu ma pot adapta oricand situatiei si crede-ma ca iti pot raspunde pe masura.

Regis...acum nu-i mai aperi, ma pufneste rasul si pe mine, spui ca am obsesie dar vad ca si tu ma,, urmezi'' in a-mi raspunde, tot cu aceeasi obsesie.

Chiar nu apar pe nimeni, doar raspund argumentat acolo unde tu bati campii. In privinta obsesiei ai dreptate, obsesia ta e legata de popi, a mea este legata de a raspunde la intrebari. Insa nu doar la cele puse de tine.

Crede si nu cerceta.De ce ii criticam pe preoti, popi, pastori pentru slabiciunile lor daca noi nu ne am rugat niciodata pentru ca ei sa se indrepte? Cine suntem noi sa-i judecam pe ei, slijitori ai lui Dumnezeu daca noi nu ne am indreptat niciodata rugaciunile spre ei.

Mi-a placut ideea ca e preferabila o legatura directa cu divinul. Ai testat-o inainte de a o predica altora?

Emanuellex, fii mai degajata draga, nu fi,, constipata''asa ca ti se ridica tensiunea si...

TAINA SPOVEDANIEI
Este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului.
Ea are diferite numiri. Se numeste pocăintă, pentru că cel ce o primeste trebuie să regrete în mod sincer, păcatele săvârsite si mărturisite preotului duhovnic; mărturisire sau spovedanie, întrucât crestinul îsi mărturiseste păcatele în fata preotului; al doilea Botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.
Mântuitorul Hristos a îngăduit această Taină sfintilor Săi apostoli când le-a spus : "Oricâte veti lega pe pământ, vor fi legate si in cer si oricâte veti dezlega pe pământ, vor fi dezlegate si in cer" (Matei XVIII, 18; XVI, 19). El a instituit-o apoi după Sfânta Sa inviere din morti, când arătându-Se apostolilor le-a zis : «Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit si Eu pe voi. Si zicând aceasta, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veti tine, vor fi tinute» (Ioan XX, 21�23). Puterea de a lega si dezlega păcatele o are numai Mântuitorul Hristos, cum ne-a arătat (Luca V, 20 si 24), dar El a dat această putere si apostolilor (Ioan XX, 21-23) si prin acestia, episcopilor si preotilor.
Recunoasterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în fata preotului-duhovnic. Păcatul apasă constiinta noastră ca o piatră si o răneste dureros. Dar prin mărturisire, sufletul se usurează, inima dobândeste liniste, constiinta câstigă împăcare si rana se vindecă. După cum bucuriile cer să fie mărturisite si prin aceasta îsi sporesc frumusetea, asemenea si durerile se cer mărturisite si astfel sufletul se usurează.
Păcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuie să fie mărtunsit în fata preotului duhovnic, cu adâncă părere de rău, cu hotărârea de a nu mai gresi, cu credinta puternică în Hristos si cu nădejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru a ne păstra mereu curată haina sufletului nostru, pentru a nu ne despărti de Dumnezeu. Sfântul apostol Iacob ne îndeamnă, zicând : «Mărturisiti-vă unul (credinciosul) altuia (preotului) păcatele si vă rugati unul pentru altul, ca să vă vindecati, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului" (Iacob V, 16). Asadar, când ne simtim apăsati de păcate, când suntem bolnavi sufleteste, să alergăm la preotii Sfintei Biserici si lor să ne mărturisim, ca prin rugăciunea si dezlegarea lor să dobândim iertarea păcatelor (Iacob V, 14�15). Si în alt loc ni se grăieste despre îndatorirea crestină de a ne mărturisi păcatele: «Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi însine si adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele, El � Iisus Hristos � este credincios si drept, ca să ne ierte păcatele si să ne curătească pe noi de toată nedreptatea. Dacă zicem că n-am păcătuit, îl facem mincinos, si cuvântul Lui nu este Intru noi» (1 Ioan I, 8�10).
Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinta, adică părerea de rău si durerea sufletească pe care o simte crestinul pentru păcatele săvârsite în felurite chipuri. Căci fără de căintă, Sfânta Mărturisire sau Pocăinta nu ne aduce roadele dorite; nu ne aduce iertarea si împăcarea cu Dumnezeu. Iar căinta trebuie să fie sinceră, deplină (pentru toate păcatele) si să izvorască din credinta, nădejdea si iubirea lui Dumnezeu.
Aceeasi însemnătate o are si hotărirea de îndreptare, curajul prin care punem hotar între viata trecută si cea viitoare; o hotărâre sfântă, că vom duce de acum înainte o viată nouă, viată în Hristos, făcând fapte vrednice de pocăintă (Matei III, 7).
Mărturisirea sau însirarea păcatelor fără căintă adevărată si fără hotărâre de îndreptare, nu aduce iertarea păcatelor (Luca XIII, 5).
Cerintele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie împlinite printr-o pregătire din bună vreme, cu deosebire prin post si rugăciune. Căci postul smereste trupul, iar rugăciunea deschide sufletul credinciosului în fata lui Dumnezeu. De asemenea, să cercetăm în cei măsură ne-am împlinit datoriile către Dumnezeu, către Sfânta Biserică, apoi către aproapele, către familie, către noi însine, către Patrie, si asa să păsim către Sfânta Taină a Spovedaniei.
După ascultarea celor mărturisite de crestin, dacă din ele se vădeste căintă si hotărâre de îndreptare, preotul-duhovnic îl dezleagă pe acesta prin cuvintele : "Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, si să-ti lase toate păcatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert si te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Amin".
Potrivit cu greutatea păcatelor mărturisite si după cea mai bună socotintă a preotului-duhovnic, celui ce s-a spovedit i se dă, înainte de dezlegare, un canon de pocăinta, ca de pildă : rugăciuni, metanii, participarea la sfintele slujbe si îndeosebi la Sfânta Liturghie din duminici si sărbători, fapte de milostenie, înfrânări de la anumite mâncăruri sau fapte. Toate acestea nu urmăresc pedepsirea celui ce s-a mărturisit, ci îndreptarea lui; ele sunt asemenea unor leacuri spre însănătosire duhovnicească, spre întărire în virtute si îndepărtare de păcat.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/......daniei.htm