Eu nu ma plang ca nu ma ajuta sa ma plang, mie nu imi face bine, mie imi face concret o solutie pentru rezolvarea problemei.
Pai lispa dorintei de a face ceva este = cu suferinta adica nu mai ai placere, bucurie, asa ca sincer eu asa n-as mai vrea sa traiesc.
Sa fi hedonist nu poti in absenta dorintei de a face ceva. Ca sa ai o placere trebuie sa vrei ceva sa faci ceva, altfel nu.
Ti-ai bagat tastatura aia veche in limba romana, si ti-a inversat semnele. Deci: start>all programs>accessories>ease of access>on screen keyboard (eu am win 7 aici. daca vrei am duc pe win10 dar cred ca gasesti tu pe net pana ajung eu).Eu pe win asta cand o aveam nu-mi schimba semnele. Dar a disparut din taskbar nu stiu.
Mie imi vine chefu de viata numai cand pun muzica, altfel sunt lesinata, parca nu pot sa intru in propriu meu trup sa ma simt vie. Am incercat exercitii de respiratie, intinderi, regim, etc dar nu pot sa imi "vin la viata". Parca nu pot sa controlez trupul, e intepenit, blocat. Am incercat sa ma sinucid (cand eram speriata de ceva care se intampla, vedeam moartea ca pe solutia de a fugi) dar din cauza la "de mamaliga" cum sunt eu, nu am fost in stare.
Din ce am vazut eu de la viata(...)necazu pica pe mine. Dar eu sunt atenta la tot ce se intampla, ca o fantoma necunoscuta, dau numai de straini cu mintea plina (ca si viata) si gandurile altundeva. Eh, viata mea e goala de la nastere. Tot ce gasesc imi ofera haos si devine trecut. Ca sa evit haosul, trebuie sa ma ascund eu. frate... am vrut doar sa stau intre oameni sa socializez, sa am o viata dar nah daca n-am trebuie sa caut nestiind de unde **** sa-l iau. Ca fata n-are voie sa fie singura intre oameni, ca inseamna ca vrea ****, deranjeaza.
Incredibil (...) Nu-i viata pentru mine.
Danke, tu chiar te implici aici, bravo
Daca ajungem sa citim aia, suntem dereglati clar! Un om sanatos si am mai zis asta de n ori, nu ajunge sa-si puna problema asta, ca de la sine se bucura de orice la infinit, are chimia creierului foarte reglata, cine nu, incepe cu din astea, si culmea, tot nu se bucura chiar daca citeste, ca asta se simte, nu se citeste.
Ca citesti dar nu simti, si e egal cu nul. Daca se rez problema psihiatrica sau psihologica, de la sine simti ce trebuie si tot nu mai e nevoie sa citim aia.
Aaa, asa ca lectura e interesant, da, dar nu ca sa rezolvam problema.
De ex la mine sensu e sa ma bucur de fiecare zi cat pot, atat. Daca tot viata in sine n-are sens. Ptr ca doar asa am motivatia sa mai vreau o noua zi. Lipsa bucuriei = suferinta.
Si acel neutru sa zicem ca nu e suferinta, ce e? E tot un nimic cumva, nu exista bucurie si atunci apar intrebari "si de ce traiesc?". Nu e asa simplu din pacate.
stefi19 întreabă: