"In sufletul fiecaruia este suficienta durere incat sa induioseze si cea mai mare ostilitate." Ce credeti?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Am vazut citatul asta mai demult si mi-am adus aminte de el. Nu am retinut cine a zis asta si nici nu am mai gasit, dar presupun ca persoana asta a trecut prin destula durere si a mai intalnit astfel de persoane si a observat ca durerea sensibilizeaza.Cu siguranta in toata lumea asta exista foarte multa ostilitate si nimeni nu ar putea spune care este cea mai mare pentru ca nimeni nu ar putea sa le compare pe toate; dar poate ca in adancul sufletului, oricat de ostil ar parea cineva, puterea iubirii si a compasiunii invinge in final.Iar asta mi se pare un gand incurajator pentru omenire.
Nu este. Unii te-ar surpinde de cât de mult au abandonat ceea ce era mai uman în ei iar faptele au demonstrat asta de extrem de multe ori. Nu ai habar ce lucruri ascunde această lume și trecutul ei, iar dacă ajungi să le cunoști, măcar câteva, vei vedea că ceea ce omul simte poate să nu însemne nimic. Poți fi optimistă, eu îți recomand asta, dar eu unul nu pot fi.
Da, vreau sa fiu optimista eu, o persoana care traieste mai mult intre pesimisti, dar am vazut ca daca sapi adanc se vede macar o licarire a sentimentului aluia de pura compasiune si sensibilitate.Am cam facut un obicei in a incerca sa vad binele din sufletul fiecaruia, iar pana acum din cazurile pe are le-am intalnit sau auzit, toti au ajuns sa isi piarda 'umanitatea' din cauza suferintei.Si eu m-am numarat printre persoane de genul, doar ca eu astfel am reusit sa devin intelegatoare si iubitoare.Si chiar am avut ocazia sa vad ca daca celor care imprastie ura si rautate le raspunzi cu compasiune, se pierd, nu mai stiu cum sa reactioneze.Sau cel putin nu iti pot transmite si tie acea ura.
Unul din cele mai bine pastrate secrete azi e nefericirea noastra. Toti suntem ori undeva prin casa sau prin oras. Sau suntem bine. Consideram cumva ca e nepoliticos sa spunem: Nu imi gasesc locul. Simt nevoia sa plec. Nu imi mai suport locul de munca. Ma urasc. Etc.
Dupa cum spunea si Motul: Peste toti atarna greu, teama de sinceritate.
Atat de mult ne este teama de sinceritate incat nici nu mai suntem autentici. Iar cei care sunt asa sunt perceputi ostili ori nepasatori.
Daca intrebi pe cineva cum i se par copiii si iti raspund ceva gen kilograme in plus pe cantarul vietii iti vine sa il iei la bataie si sa il educi tu cum copiii sunt o binecuvantare. Nu te gandesti nicio clipa la faptul ca poate reactia ta e o proiectie care arata ca de fapt si tu vezi cateodata copiii doar ca un obstacol si cam atat. Fiecare parinte a trebuit sa suporte vinovatia de a dori sa scape pentru cateva ore de copil, sa se simta vinovat ca il considera o povara, ca simte ca in clipele alea nu il doreste. Si nici nu se gandeste ca poate celalalt a avut un copil si i-a murit. Nici bine nu apuca sa raspunda celalalt si deja iti e scarba sa vorbesti cu el. Vrei sa pleci.
Fiecare are motivele lui prin care se comporta asa cum face si cu totii facem ce credem ca e mai bine pentru noi si cei din jur. Pentru ca daca nu era asa ala caruia ii murise copilul gasea cumva o scuza de a te strange de cat ca ai pomenit de asta.
Daca am sti toate detaliile, daca am putea avea versiunea de adevar al celuilalt, ne-ar fi mult mai usor sa intelegem si sa luam o decizie mai buna, mai bine raportata la realitate.
Desigur, e simplu si comod sa respingi o persoana sau o idee pentru ca e diferita, insa poate daca iti permiti sa fii atent si ii dai prezumtia de nevinovatie si celuilalt reusesti nu doar sa intelegi mai bine si sa iei decizii mai bune, dar si sa vindeci rani tacute din tine.
Asta cu cea mai mare ostilitate nu cred ca o poate confirma nimeni. Nu o cunoastem. Si nici nu sunt de parere ca am cunoscut o asa mare durere.
Dar probabil sa rezonezi cu durerea din sufletul celuilalt si sa o identifici pe a ta in el ajuta foarte mult.
Si cel putin teoretic da putem spune ca e plauzibila varianta de a vindeca absolut orice ostilitate.
Am gasit ceva fain: https://www.youtube.com/watch?v=Wl2_knlv_xw
Multumesc pentru raspuns. Dragut video
Si eu cred ca teoretic este adevarat citatul, chiar si practic, referindu-se mai mult la cea mai mare ostilitate pe care fiecare persoana o intalneste in decursul vietii, pentru ca, cu siguranta nimeni nu pate cutreiera pamantul in lung si-n lat mereu pentru a afla care e cea mai mare ostilitate.
Posibil, deşi tind să cred că mai degrabă este doar un gând poetic şi parţial adevărat, unul care a făcut abstracţie de excepţii.
Yep. Ne spunem: daca am sti ce se intampla cu ceilalti, ne-am purta mai frumos. Si apoi ne tragem una dupa cap si ne trezim la realitate. Se poate. Se cheama empatie. Trebuie doar sa vrei.
https://www.youtube.com/watch?v=1Evwgu369Jw
In acelasi timp trebuie sa tii cont si de:
"Cei care par sa nu mai simta nimic acum sunt cei care odata au simtit prea mult". Empatia functioneaza doar pana la un moment dat, cand durerea resimtita devine coplesitoare, empatia dispare. Astfel, oamenii care au suferit cel mai mult devin aceia care au cele mai putine sanse sa inteleaga suferinta celorlalti. Pentru ca unde era empatie acum e doar ura si sete de sange. Astfel de oameni nu mai pot fi induiosati sau schimbati, ajung sa se hraneasca cu frica si durerea celorlalti. Si e normal, creierul face orice pentru a supravietui chiar daca asta inseamna sa schimbe natura unui individ.
Citatul suna bine dar e relativ, ca orice in viata.
La fel si cei ai spus tu, e relativ. Pe unii tocmai durerea ii face sa devina mai intelegatori.
Mai citeste odata, poate intelegi. Daca nu, mai citeste odata. Si inca o data. Si, apoi, inca o data. Daca tot nu reusesti roaga pe cineva sa-ti explice ce deja am scris extrem de clar.
Din raspunsul meu ar trebui sa iti dai seama. Daca nu, n-are nimic. Iti multumesc pentru raspuns, eu mi-am spus si punctul meu de vedere.
Nu eu sunt cel care nu-si da seama de lucruri in conversatia noastra, asta era si problema.
Cand te-am pus sa recitesti ce am scris aici faceam aluzie la faptul ca nu faci decat sa repeti ce spun eu la modul la care mi-ai explica ceva nou. Normal ca durerea iti ridica nivelul de empatie, asta e toata logica empatiei, capacitatea de a intelege lucrurile cu care se confrunta altcineva. Cu cat suferi mai mult, cu atat mai bine ii intelegi pe ceilalti. Ce spuneam eu este ca exista un prag de suferinta care anuleaza empatia, atata tot, raspunsul tau fiind ca pe unii tocmai durerea ii face sa devina mai intelegatori...
Spuneam ca atat ce spui tu, cat si eu e relativ.
Nu spun ca nu sunt de acord cu tine. Accept cu placere si alte puncte de vedere.
Eu spun doar adevaruri absolute, ceilalti spun adevaruri relative. Pacat ca nu esti de acord cu mine, ne distram si noi. Macar accepti cu placere ce spun...
Parca ziceai ca totul e relativ....Normal ca accept cu placere parerea ta si alte pareri de la persoane care stiu despre ce vorbesc. Ma pun pe ganduri si imi arata si alte ''orizonturi'' pe care poate pana atunci nu le vedeam si incerc sa le descopar si pe acelea.Ar trebui sa incerci si tu 
Ai incercat vreodata sa fii ironica cu cineva mult mai inteligent si experimentat decat tine sau asta a fost prima data?
De asemenea, ca tot veni vorba de orizonturi noi, poate te apuci sa experimentezi si simtul umorului.
Nu am fost ironica.Nu sunt ironica de regula.
Experimentez mereu.
Cand ii spui cuiva ca ar trebui sa incerce anumite lucruri, fara sa stii nimic despre respectiva persoana, nu poate fi decat ignoranta sau ironie. Am ales ironia ca sa nu fiu rau...
De ce crezi asta? Sunt multe motive pentru care ii poti spune cuiva sa incerce ceva nou, cum ar fi placerea pentru un anumit lucru.
O luam de la capat? Eu nu cred lucruri, eu stiu lucruri.
Conversatia asta devine o pierdere de timp... Ai poze cu tine dezbracata?
) Asa iti place tie sa iti petreci timpul?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
