Daca ma trezesc si am aceasta sansa in fiecare dimineata, inseamna ca rasare soarele si pentru mine. Deci mai trebuie sa exist. Daca mai pot clipi, inseramna ca mai pot vedea o noua zi, ca mai pot respira aerul dat de Dumnezeu, si ca imi vad si amintirile. Sa iti dau un exemplu: atunci cand eram copil si ma trezeam dimineata, nu pentru ca as fi dorit eu ci doar pentru ca trebuia, ma trezeam, pentru ca mama mea ma ducea vara, in vacanta, sa imi cumpere cirese. Eram copil, era minunat si amintirea a ramas vesnic minunata in inima mea. Nu o voi uita niciodata. Si acum am ajuns ca am eu proprii mei copii, cu propriile lor amintiri pe care le duc mai departe. Si incerc sa le daruiesc de asemenea o amintire la fel de frumoasa. Poate nu cirese, dar capsuni sau mango, sau cateva kiwi... cum este mai modern. Dar si ei trebuie sa aiba motivatia de a se trezi, chiar daca lumea s-a schimbat. Pe de alta parte, nostalgia are tot atat de multa putere. Sa nu fiu gresit inteleasa: scopul nu consta in a iti trezi copilul din somn si a-l duce la cumparaturi. Dar scopul consta in a-ti trezi copilul la viata. Sa il iei cu tine la plimbare, cum si pe mine m-au luat si, atunci cand doreste ceva sa stie daca este bine sau rau ceea e isi doreste, cand nici nu cunoaste cuvintele, sa il plimbi printre copaci, pentru a asculta trilurile pasarilor, pentru ca din ele sa inteleaga cand este timpul sa adoarma; cand nu intelege culorile, sa il lasi sa culeaga o floare, aceea pe care o place, ca sa-i intelegi gusturile, si sa-l faci pasrtas totusi si la gusturile tale. Daca este sa nu traim degeaba, atunci inseamna sa ne ducem mai departe valoarea generatiei noastre. Acesta imi este un obiectiv foarte clar definit in suflet. Da, imi trimit mai departe sentimentele... Daca eu le-am trait atat de intens, inseamna ca ele, acele sentimente, inca pulseaza. Altfel ce as fi cautat pe TPU? Sa ai o seara frumoasa!
Nu pot sa spun ca ma calauzesc dupa acel dicton: "zimbeste, miine va fi mai rau"! o noua zi iti confera noi posibilitati. Traim intr-o lume care nu va astepta ca noi sa ne trezim in sfirsit stiind care ne este scopul! Eu ma ghidez dupa principiul ca fiecare om are un rol prestabilit si ca actiunile sale il vor evidentia ca individ, societatea in cele din urma, rezervindu-si dreptul de a-l propune ca personalitate sau de a-i nega calitatile care-l recomanda deci, condamnindu-l la anonimat!
Daca esti parinte binenteles ca traiesti cu un scop si esti motivat ca in fiecare zi si moment sa faci totul ca sa le fie bine copiilor; niciodata nu ma gandesc intii la mine, prima data sa fie nevoile si dorintele lor implinite si pe urma ce ramane si pentru. mine; asadar in fiecare dimineata ma trezesc cu forte proaspete, ca am pentru ce trai si cu ce ma mandri.
Cand eram copil imi imaginam lumea ca o scena de teatru si toti oamenii actori. regizorul era undeva in umbra si dirija tot ce trebuie sa se intample. cred ca asta a fost prima mea definitie pentru divinitate sau destin, cum vrei sa ii spui. daca am cauta o motivatie anume cred ca am pierde startul in "marea parada a vietii"(Lloyd C. Douglas "Parada".). asa ca nu ne ramane decat sa ne pierdem in amanunte minore dar care dau totusi nuanta vietii de zi cu zi. intrebarea seamana cu ceva de genul "ce vrei sa te faci cand vei fi mare?". e de la sine inteles ca toti oamenii cu un QI mediu sau peste mediu(spun asta pentru ca eu lucrez cu persoane care au QI 20 si totusi sunt si ei oameni) au vise, dorinte, idealuri, dar de regula obiectivele sunt pe termen scurt(ex: sa imi iau masina, sa imi fac casa etc), cele pentru o viata ramanand totusi pentru cei mai ambitiosi. chiar si cei care par ca nu au nici un scop de fapt isi fixeaza targeturi pe termen scurt: sa aiba ce pune pe masa intr-o zi, sa aiba ce bea, etc. eu cred ca de cele mai multe ori obiectivele noastre ii vizeaza pe cei dragi noua: copii, parinti soti, si ne daruim in totalitate lor. daca iesim sau nu din anonimat intr-o viata intreaga depine doar de sansa. sunt foarte multi oameni cu adevarat destepti dar care nu au sansa de a se afirma. si ca o concluzie: de cele mai multe ori motivatia materiala si lupta de o obtine pentru traiul cotidian sufoca idealurile, visele si le transforma in utopii.
Am obiective. Sa intemeiez o familie, sa am un loc de munca, sa pot schimba cumva conceptia oamenilor si sa ii educ in privinta adevaratelor valori. Dar pe langa acestea viata este imprevizibila. In functie de fiecare pas imi stabilesc cate un scop de moment. Traiesc pe prinicpiul ca orice e mijloc si nu scop in definirea mea ca om.
In fiecare zi ma rog sa fiu atat de buna si inteleapta, ca nimeni sa nu sufere din cauza faptelor sau vorbelor mele.Si zilele trec si eu devin tot mai buna si mai inteleapta:scopul meu e sa ajung intr-un rai in care sa vad pe ceilalti doar daca vreau si cand vreau.Lumea a inceput sa ma oboseasca iar indatoririle incep sa fie ca o desaga prea mare si prea plina.
Dar daca Soarele rasare in fiecare dimineata, desi mai are o vesnicie pana sa dispara-caci se spune ca si el se va stinge intr-o zi-cum as putea eu sa nu ma bucur de fiecare dimineata cand ma trezesc vie in acasta lume cand stiu ca zilele-mi sunt numarate? Mai ales ca nu stiu cand se va opri numaratoarea.
Am primit un dar si suntem datori sa il respectam, o sansa pe care nu trebuie sa o ratam.
Egoismul din mine.
Parazitul omenirii ce se ascunde sub pielea mea, care cere, cere, cere, caci eu vreau.
Ma trezesc in esenta dorintei; Vreau sa stiu mai mult, Vreau sa vad mai mult, Vreau simt mai mult, Vreau sa gust mai mult, Vreau sa iubesc mai mult, Vreau sa pot mai mult... Vreau sa fiu, sa renasc in fiecare segunda
AvalohAlyn întreabă:
anonim_4396 întreabă: