Eu însumi fiind un om care s-a dedicat cauzei binelui, pot zice că în viață cu adevărat primești înapoi ceea ce dai. Însă rezultatele nu vor veni imediat, ci totul se vede în ani. Prea multă lume care încearcă să fie bună încearcă doar câteva luni, vede că nu primește nimic înapoi și spune că dacă ești bun nu obții nimic. O bunătate adevărată nu așteaptă nimic înapoi. Persoanele care sunt bune numai și numai fiindcă se așteaptă să le fie bine (de cele mai multe ori de la aceeași de persoane cu care au fost bune) greșesc amarnic. De fapt, singura recompensă a bunătății e că ai adăugat lumii din jur (în care trăiești și tu) o faptă bună. Se poate ca aceasta să se piardă în timp, dar de cele mai multe ori rămâne undeva și te va ajuta tocmai la momentul potrivit.
Eu cred că există foarte puțini oameni răi. Există doar oameni care se tem atât de mult de un necaz sau care își doresc o recompensă atât de mult încât ar fi în stare ca pentru protecția sau pentru recompensa lor să le facă rău altora. Aceia nu sunt oameni răi, ci doar oameni inconștienți care nu realizează că trăiesc într-o societate în care oamenii au nevoie unii de alții.
Iartă-mă că deviez de la subiect, dar voi continua. Da, există persoane care au un suflet cald și suferă, însă au parte și de bucurii, nu doar dezamăgiri și suferință. După cum am spus mai sus, doar faptul că un om bun a reușit să ajute ar trebui să fie cea mai bună recompensă. Ei mai degrabă ar suferi nu deoarece nu primesc nimic înapoi, ci fiindcă văd că pentru fiecare faptă bună făcută de ei, în jurul lui se întâmplă 5 rele.
Bunătatea care nu e apreciată și iubirea pe care o găsești greu...mai știi că ziceam puțin mai sus faptul că trebuie mereu să faci fapte bune, sperând că vor rămâne undeva și se vor întoarce la tine? Ei bine, acestea se vor întoarce sub formă de oameni. Bunătatea nu mai e apreciată deoarece puțini oameni cred că ea există. Pentru mulți oameni, nu există bunătate, ci doar interese. De acești oameni trebuie să te ferești. În schimb, împrăștiind în jurul tău fapte bune, vei atrage oamenii aceia care care încă mai cred în bunătate, iubire, loialitate și așa mai departe. Procesul acesta ia mult, însă dacă ești o persoană bună care nu dorește decât binele celui din jur, va merita din plin să găsești și să îți atragi în jurul tău persoane asemenea ție. Acum, de ce durează așa de mult? Pentru că încrederea durează. Persoanele acestea sunt probabil ca și tine, rănite și sceptice în ceea ce privește acțiunile altor oameni, dar tot îți doresc tot binele din lume, chiar dacă abia te cunosc.
Iar lumea...continuă așa cum a fost mereu. Va avea mereu necredincioșii ei, cei care nu mai cred în nimic bun pe lume, cei neutri, care pur și simplu iau ce li se oferă și dau oferă atunci când le convine și cei buni, cei care încearcă să-i convingă pe necredincioși că ei există, încearcă să se găsească unii pe ceilalți și să-i atragă pe cei neutri de partea lor. Cam așa a fost mereu și nu cred că se va schimba prea curând lumea, decât dacă începem să realizăm unele lucruri simple, dar greu de recunoscut. Asta, însă, e altă poveste.
Nu știu dacă ți-am răspuns la întrebare, însă sper că am reușit să te ajut cu ceva. Să ai un weekend frumos! ^_^
Ca sa primesti ceva trebuie sa fii un nenorocit si o persoana rea. daca faci bine primesti poate si doua palmi. persoane cu suflet cald ce sufera zilnic? bineanteles ca ai, gramada. iubirea de multi ani incoace se rezuma la contul bancar si la masina ce o conduci. te mai intrebi ce se intampla? suntem niste ignoranti, niste nemernici, si ca atare probabil ca asta meritam.
Lumea este intr-o permanenta schimbare, pozitiva sau nu, dar sa nu uitam ca lumea suntem noi.
Eu doar vreau sa-ti spun ca eu sunt o astfel de persoana si probabil ca si tu esti. Lumea e mai rea deoarece vor lucruri pe care nu le pot avea sau din cauza geloziei oricum in special tehnologia e de vina.
Http://www.youtube.com/user/StudioB2kBS/videos
Când afli, să-mi spui și mie.
Asta DACĂ afli.
Întrebi din curiozitate, ca să afli opinii sau cu ciudă pe ceea ce se întâmplă și nu-ți place sau nu se întâmplă deși ți-ar plăcea?
Știi, facem filosofie de anul ăsta.
Însă doar câteva ore în total am făcut până acum.
Și. dacă filosofezi, pierzi baza.
Sunt curios asupra celorlalte răspunsuri la întrebare.
Fiindcă, la filosofie, nu va exista vreodată ceva concret.
Urmează perioada Crăciunului, a sărbătorilor.
Îl aștepți cu drag?
P.S. Încă de la început vreau să zic că n-am treabă cu nicio fundă, sunt doar curios de opiniile celorlalți, fiindcă ale mele sunt "în reparații".
1.Nu,oricata iubire, compasiune si alte dragalaseni ai da nu le vei primi inapoi.
2.Da,eu o patesc mereu, in fiecare zi a vieti mele imi reprosez ca sunt asa bun cu alti.Da ce sa-i faci daca asa e firea omului.
3. Iubirea e foarte usor de gasit, dar nu e o iubire adevarata.Gen,mi-a placut parul'ei si m-am indragostit.Chiar se intampla chestia asta.
4.Cu lumea asta se intampla numai nenorociri.Dar a cui e vina?
Bineinteles ca exista si astfel de persoane. In viata nu exista reguli de genul: daca te comporti frumos cu altii, se vor comporta si ei frumos cu tine. Aici depinde in primul rand intre ce oameni traiesti, peste ce persoane ai norocul sau ghinionul sa dai. E adevarat ca exista unele persoane care sunt in stare sa caute mai mult prietenia unor indivizi care lasa de dorit, si se comporta urat, decat prietenia unei persoane inteligente si cu suflet cald, cum zici tu. Sunt feluri si feluri de oameni, si sunt foarte complecsi, si trebuie sa intelegem asta. Vei intalni persoane de la care vei avea mari asteptari si speranta, dar mai tarziu iti vei da seama ca au niste standarde mult prea joase si te-ai inselat in privinta lor. Deci e foarte greu sa gasesti acele persoane speciale care sa gandeasca cum gandesti tu, sa simta cum simti tu, si sa aiba acelasi set de valori ca si tine. Singura solutie e sa cauti mult si sa nu-ti pierzi speranta, pentru ca daca nu perseverezi nu ai cum sa gasesti vreodata acele persoane. Nici asa nu e 100% garantat ca le vei gasi. In viata nimic nu e sigur, pentru ca totul e la intamplare.
Nu mereu cea ce dai primesti depinde de fiecare in parte, sunt persoane bune dar vazand ca lumea e rea sau adaptat si ei, bunatatea nu e apreciata daca esti bun esti luat de prost si calcat in picioare
Lumea devina din ce in ce mai materalista si pe interes,acuma cu iubirea daca ai banii o cumperi si pe aia ca cu banii cumperi totul, totul e de vanzare prietenia, iubirea etc am devenit produse de vanzare ne vindem pe banii asta e adevarul majoritatea asa zisilor prieteni au interse la greu te lasa majoritatea, numai vb de relati, daca esti falit te lasa, lumea s-a adaptat acestei societati devenind mai rece
Este destul de complicat sa poti explica in cuvinte asta.
Pot incepe cu societatea. Ne invata numai lucruri gresite despre lume si ne ofera o viziune a lucrurilor de-a dreptul gresita si stupida. Ei merg pe premiza, oamenii "slabi" si fricosi, ii poti manipula usor. Si, ca exemplu ai cam orice reclama la masina, in care apar femeile. Mesajul care il transmit este, ai masina asta, atunci ai femeia aceasta. Societatea noastra e plina de astfel de mesaje si partea proasta este ca lumea chiar incepe sa creada in niste lucruri ce nu exista, sau isi creeaza niste impresii/principii de viata complet gresite.
De aici si diferenta asa de mare intre psihicul si mentalitatea unui om care se uita la televizor, si unul care nu se uita deloc, si in schimb citeste carti.
Acum sa iti pot raspunde la intrebarea ta, un suflet cald de obicei va avea mereu de suferit. Pentru ca traieste intr-o societate unde astfel de oameni sunt doar folositi pentru nevoile altora. Acum daca esti un om bun, pana si prietenii se vor folosi de tine si te vor face sa te simti foarte prost. Consider ca toti gresim ca nu stim sa apreciem o persoana care e blanda, sensibila si care isi doreste numai binele celor din jurul ei/lui.
Dar, nu confunda aceste persoane cu acelea care mereu se plang ca "viata e dura". Acestea, sunt doar tipuri ok de persoane, cu parti bune dar si rele, care sunt mai sensibile la ce se intampla in jurul lor. Dar sensibile la ce cred ele ca e important in viata lor. Astfel, mereu cand trec printr-un soc emotional (poate fi cauzat doar pentru ca si-a rupt o unghie, sau pentru ca nu poate sa iasa in fiecare seara in oras) vor cadea mereu in acea stare. Acest tip de oameni nu vad de obicei ce rau fac altora si nu il recunosc, dar in schimb, se plang cam din orice, si cauta atentia celor din jurul lor.
Diferenta este de fapt, faptul ca o persoana buna mai mereu se gandeste la restul persoanelor si aproape deloc la persoana sa. Mereu va pune bunatatea si o fapta buna pe primul loc, si se va gandi prea tarziu la ce consecinte va avea asupra propriei persoane/pripriilor sentimente.
De obicei astfel de persoane nu le gasesti pe facebook, sau pe alte retele de socializare. Datorita faptului ca lumea este cum este, se inchid undeva in locul lor, in sinea lor si raman acolo, nedorind sa ia prea mult contact cu lumea noastra pentru ca ar suferi extraordinar de mult.
Si ai dreptate, nu mai este ceea ce a fost candva. Dar nu pot fi de acord cu tine privind iubirea si bunatatea. Da, nu mai este apreciata de majoritatea din lumea aceasta. Asta nu inseamna ca nu mai este apreciata deloc.
Daca esti un om bun, incepi sa te inchizi, incepi sa faci lucruri bune, fara sa vrei nimic in schimb. Incepi sa te duci sa ajuti copii, oameni ce nu se pot ajuta pe ei, si tot asa. Facand lucrurile astea, mereu vei intalni si alte persoane la fel de bune ca tine, care fac aceleasi lucruri doar din bunatate. Nici nu stii cat de bine te simti cand te duci cu o punga plina cu, dulciuri sau fructe la o casa de copii. Prima oara cand am intrat intr-o asemenea "casa", si am scos o portocala, m-au imbratisat vreo 7 copii. Ei bine, sentimentul ala nu o sa-l uit niciodata.
In esenta, persoanele "bune" fac lucrurile ce le fac, pentru ca se simt bine cu ei facand aceste eforturi, aducand zambete in viata altora.
Iar iubirea. Iubirea adevarata nu o vei gasi iesind in club in fiecare seara din weekend(sunt si exceptii). Dar o poti intalni, si de obicei este intre persoane ce au multe lucruri in comun, persoane simple, nu neaparat sarace, dar cert este ca sunt persoane modeste, cu nu prea multi bani, care stiu sa aprecieze fiecare lucru mic, muncit pentru el si oferit celuilalt de langa el.
Sper ca te-am putut ajuta sa-ti raspund la intrebari!
Dezamagire = dez+amagire (amagire+dez).
Nu e vina nimanui ca tu te amagesti. Ma intalnesc cu Gigel si imi spune ca arat schimbata, in bine, eu incep sa imi fac idei ca ma place, curand o sa ma invite la o plimbare sau un film, si el nimic, sufar si sunt dezamagita. Gigel e baiat de treaba de fel, si hop, deodata e diavolul in persoana. N-o sa mai iubesc niciodata, lumea e asa rea, Gigel s-a jucat cu sentimentele mele.
Se intampla ca totul e subiectiv, relativ, adica fiecare percepem lucrurile altfel. Probabil crezi despre tine ca ai un suflet cald, dar daca faci un lucru bun pentru tine, mie imi poate parea rau (acel lucru), imediat imi activez sistemele de aparare, si ajungi la concluzia ca "bunătatea nu mai e apreciată în ziua de azi deloc, iubire greu găseşti.", la fel pot spune eu pentru ca ai facut acel lucru rau.
Lumea e materialista, traim in capitalism, absolut totul se rezuma la bani...
in viata trebuie sa fi bun doar cu cei care sunt buni cu tine.pe restul... ignorai.
iubirea, inexistenta, daca o cauti atunci afla ca o sa mori inainte s-o gasesti.
pentru societate trebuie sa porti o masca, sa pozezi intr-un distrus caruia nu-i pasa de nimeni si de nimic, crede-ma asta chiar te fereste de dezamagiri.
Ntz, ntz, ntz, cred ca te referi la raspunsul meu la intrebarea "de ce suferim cand moare cineva desi stim ca toti murim?", ceva de genul, si am zis ca suferim ca ne gandim la noi, suntem egoisti, daca ne-am gandi la ceilalti nu am sufeti atat, sau n-am suferi deloc, la fel e si in cazul asta, tu vrei sa faci ceva bun, dar nu te gandesti daca e bun si pentru cutarescu, sau te gandesti, dar nu poti sa gandesti ca el, "drumul spre iad e pavat doar cu intentii bune", sau poate cand vorbeam de empatie , faci bine pentru ca te temi ca atunci cand o sa fii intr-o situatie dificila n-o sa te ajute nimeni, asa ajuti cu speranta ca o sa fii ajutat/a.
Sunt perfect de-acord cu tine, chiar nu vreau să mă plâng de ce e aşa lumea şi nu altcumva. Ar trebui să ne bucurăm mulţi că avem ocazia să visăm, iubim şi chiar să zâmbim.
Fiecare persoană are dreptul la fericire. Îţi mulţumesc din suflet pentru răspuns!
In ziua dee azi toti sunt o apa si-un pamant, dar fiind diferit, fiind tu si nelasand pe nimeni sa-ti influenteze viata vei fi fericit. Bunatatea nu e cea mai buna cale spre fericire. Daca faci doar ceea ce vrei si ce simti esti ok, nu trebuie sa le faci pe plac tuturor.
Dacă tot te-ai obosit să-mi lași un comment, atunci îți mai las și eu unul.
Știi, când am citit întrebarea ta, primul gând ce mi-a venit în minte era filosofia. De aceea am precizat de ea. Am greșit acolo, recunosc.
Se pare că Raul9004 a dat un răspuns printr-un text mai riguros. Ce mi-a rămas în minte este faptul că încrederea care se câștigăm mai greu are mai multă durată de viață.
Cu cât stăruiești asupra unui lucru, cu atât mai mult ești cu un pas înainte în a-l obține.
Mie nu-mi mulțumi, că sunt încă într-o perioadă în care pot să-mi schimb opinii și odată-n zi.
Acum ceva timp am văzut pe un site (tumblr) un citat, dacă-i pot spune așa:
"Oamenii au fost creați ca să fie iubiți, iar obiectele ca să fie folosite. Motivul pentru care este acum haos în toată lumea este pentru că obiectele sunt iubite, iar oamenii sunt folosiți."
Exprimă o parte din adevăr.
Știi, aș fi vrut să vorbim ceva în privat. Doar că în momentul de față chiar nu știu ce anume.
Toate cele bune!
Mulți înainte!
Îmi pari destul de matur, cam ca și băiatul din acele videoclipuri cu linkul pe care l-am postat.
"Procesul acesta ia mult, însă dacă ești o persoană bună care nu dorește decât binele celui din jur, va merita din plin să găsești și să îți atragi în jurul tău persoane asemenea ție. Acum, de ce durează așa de mult? Pentru că încrederea durează. Persoanele acestea sunt probabil ca și tine, rănite și sceptice în ceea ce privește acțiunile altor oameni, dar tot îți doresc tot binele din lume, chiar dacă abia te cunosc."
Tu capeți mai greu încredere în ceilalți?
Adică, gen "e durabil, dar sigur" ca să nu fii apoi des trădat de ceilalți.
Mereu am încredere deplină în oricine, cât timp nu observ că face un lucru prin care mi-ar putea trăda încrederea(nu neapărat față de mine, se poate și față de alții), asta se aplică chiar și la persoanele pe care abia le cunosc. Consider a fi o ipocrizie să dorești încredere de la alții fără a avea la rândul tău încredere în ei. Totuși, majoritatea persoanelor bune la suflet pe care le cunosc își formează greu încrederea în alți oameni, de aceea am spus acel lucru.
Cât despre trădare, eu m-am obișnuit să nu am nicio așteptare de la ceilalți. Ofer tot ce pot, mă bucur dacă primesc ceva înapoi, însă dacă nu primesc nimic pur și simplu zâmbesc și mă bucur că am putut fi de folos.
În cazul ăsta aș putea zice că ești genul de persoană pe care mi-ar fi drag să o cunosc.
"Consider a fi o ipocrizie să dorești încredere de la alții fără a avea la rândul tău încredere în ei."-încredere reciprocă înțeleg prin asta.
Momentan încă trec printr-o "criză" de cunoaștere a celor din jur, în sensul că aș vrea asta însă nu știu primul lucru pe care ar trebui să-l fac.
Mersi de răspuns.