In viata trebuie luate decizii...Multe,dificile si uneori riscante. Ce faci cand inima iti spune una,iar creierul iti spune alta? Daca in interiorul tau se duce o lupta intre ceea ce vrei sa faci si ceea ce trebuie facut,de fapt? Mi-am pus urmatoarea intrebare: daca asta ar fi ultima mea zi pe Pamant, n-as regreta ca n-am riscat? Nu mi-ar parea rau, oare, ca am ales sa iau decizia care "se cuvine" in loc de cea care probabil mi-ar fi adus linistea spirituala?
Sunt lucruri care ma framanta... Cum sa gasesc echilibrul?

În mod normal n-ar trebui să fie o luptă între cele două "entităţi", ele fiind într-o corelaţie. Nu sunt ca doi luptători, de-o parte si de alta a baricadei. Omul este un întreg, un tot unitar, construit cum nu se poate mai bine.

Această întrebare nu are un răspuns unic.
O să observi că fiecare din cei ce îți vor răspunde vor avea câte un punct de vedere diferit.
Așa că ți-l dau pe al meu, care în 72 de ani am luat uneori decizii foarte raționale ca să constat pe urmă că m greșit sau deci spontane, de moment care s-au dovedit a fi bune.
Așa am decis eu pentru mine, și așa sfătuiesc și pe alții de acum încolo. Este filozofia mea de viață actuală, curentă nu am avut-o todeauna la fel.
1. Tot ceea ce s-a întâmplat în viața mea (inclusiv datorită deciziilor luate de mine) s-a întâmplat așa cum trebuia să se
întâmple, căci totul se întâmplă așa cum trebuie.
Astfel nu am de ce să am regrete nici azi nici mâine și nici vreodată în viitor pentru vreuna din deciziile mele.
2. Deciziile legate de amănunte, de lucrurile care par insignifiante ale vieții ( de exemplu acum iau masa de seară, m-am săturat, dar a mai rămas o porție mare de mâncare în boulu din care mănânc. Să mai iau o înghițură sau nu?) trebuie luate cu maxim de grijă și deliberare. Dacă procedez așa.
3. Deciziile în problemele majore, de care depinde poate viața, le pot lua rapid, așa cum spun eu, în intervalul dintre două respirații sau două clipiri de pleoape, Augenblick, cum zice neamțul.
Nu spun că asta îți va rezolva dilema actuală.
Dar încearcă aceste trei idei un timp, și s-ar putea să se limpezească viața ta de acum încolo.

Nu mai cauta echilibrul, nu prea exista.
Incearca sa alegi ceea ce-ti provoaca mai putine regrete, si cam aia e decizia corect.
Cum ai dormi mai bine? Cand ai stii ca ai facut ce ti-a cerut inima, sau cand ai stii ca ai facut ce ti-a cerut mintea?



"Ce e adevaru' cand minciuna ii seamana?
Nu stiu sa raspund da' tu intreaba-ma,
Sa pastrez ce iubesc sau sa iau ce-mi doresc,
Ca la final tot eu am sa platesc"

Daca vrei echilibru, nu-ti mai bate capul cu toate chestiile astea pe care le auzi in telenovele si cand vine momentul sa iei o decizie dificila, o iei pe aia care crezi tu ca e corecta si mergi inainte chiar daca gresesti.

Te gandesti la Dumnezeu.

E grea intrebarea. Totusi in Biblie scrie ca „inima este nespus de inselatoare". E un lucru ce trebuie avut in vedere cand luam niste decizii.

Din experiența proprie îți zic ca nu prea are creierul pentru ce sa intervină atunci când inima zice bine.

M-ai cam pierdut la liniștea spirituală.
Ce întrebi tu este una dintre cele mai des întâlnite intrebari. De multe ori fiecare ajunge in viata sa isi puna intrebarea asta.
La modul general, găsești pe net un clasament cu regrete celor care au ajuns la capătul călătoriei.
În particular, intrebarea este complexă chiar si numai pentru ca nu te cunosc, poate nu intelegem acelasi lucru cand te referi la "ce trebuie facut" si "riscat".
În limitele normalității, eu unul consider că uneori este bine in ati asuma niste riscuri in speranta de a putea ajunge la ce "vrei".
Dar chiar si asa, daca vrei sa nu ai regrete ca nu ai facut sau chiar ca ai facut ceva, ar fi de preferat ca indiferent pe care varianta mergi, sa ti-o asumi in totalitate.
Poti sa faci o alegere greșită, o facem de atatea ori in viata, mai important după este sa intelegi de ce s-a dovedit neinspirata.
Sunt chiar in momentul cand plătesc foarte scump anumite greșeli, una facut-a acum 4 ani. Si chiar daca a iesit un dezastru pentru mine, sa ma crezi ca nu sunt convins ca as facu-o din nou pentru ca a fost ceva ce am dorit mult chiar daca am simtit ca nu va fi ok in final.
Ce vreau sa spun este că uneori facem lucruri care din exterior par a fi rezultatul unor alegeri greșite dar din afara întotdeauna par altfel.
Este omenesc sa greșești si suntem oameni.
Eu nu imi mi-am dorit niciodata sa fiu atat de cerebral incat sa ajung in situatia de a-mi reprima anumite dorinte.
Ma repet, în limitele normalității.

As zice ca alegerea intre minte si inima tine de felul de a fi al fiecarui individ. Se adauga si invatamintele rezultate din experientele avute (sau din experientele altora) care, in ciuda firii, te pot determina sa tii seama de ele. Am cunoscut o persoana care cantarea lucrurile apoi lua o decizie. Din acel moment isi asuma orice urmare, fara sa se planga vreodata ca altfel ar fi decurs lucrurile daca ar fi optat pentru alta decizie. Acest tip de caracter, lucid, hotarat si temerar nu a pierdut timpul balansandu-se intre posibilitati; a ales si si-a asumat fara regrete si infrangerile si victoriile.

Fa ce crezi ca nu o sa regreti intr-o zi ca nu ai facut.