Actualmente stiinta nu exista doar din considerente pragmatice, ci din curiozitate si dorinta de a intelege realitatea. E in firea omului sa fie curios, asa ca stiinta exista din necesitatea de a satisface aceasta curiozitate. E ca atunci cand cobori in beciul bunicii, mobilul este borcanul cu dulceata, dar adevaratul mobil este curiozitatea.
Sa incetam sa mai fim ipocriti. Stiinta nu mai e de mult timp doar un raspuns la actiunile cotidiene (social-politice, medicina, si alte ramuri). Stiinta este dovada ca ceea ce numim noi "credinta" nu exista. Stiinta a avut un impact major asupra omenirii inca de la aparitia omului primitiv, de la existenta primilor Homo Sapiens Sapiens. Exista mai multe puncte de vedere, dar eu cred ca fara stiinta nu am mai avea puncte de reper in viata, fara stiinta nu am mai putea supravietui.
In primul rand unde au scris Marx sau Engels asa ceva?
"Politica democratică, bazată pe fundament moral şi intelectual, este în mod strict o invenţie modernă, parte din pachetul Epocii Luminilor, gândită în mod larg […] Totuşi, filozofii nu aveau iluzii despre democraţie. Aşa cum am menţionat, ei ştiau că substituie un fel de nepricepere pentru altul. […] Filozofii moderni ştiau că teoria este urmată pentru sine, dar au avut interes să promoveze părerea că, pentru a-l parafraza pe Clausewitz, teoria este doar practică urmată cu alte mijloace. […] Filozofilor moderni li se impută că ei credeau într-un nou început, în care oamenii ar deveni raţionali şi totul ar progresa spre mai bine. Ei nu şi-ar fi dat seama, conform acestei păreri populare, de caracterul ineradicabil al răului, nici nu ar fi cunoscut, sau realizat suficient puterea iraţionalului, de care epoca noastră, mai profundă, e atât de conştientă. În aceste pagini am încercat să arăt că aceasta este o interpretare unilaterală şi o prejudecată. Nimeni, din cei care examinează cu atenţie proiectul schiţat de aceşti filozofi, nu-i poate acuza de a fi fost prea optimişti, de a fi aşteptat un triumf facil al raţiunii sau că ar fi subestimat puterea răului. Nu s-a luat suficient în seamă cât de machiavelici au fost, în toate sensurile acestui cuvânt, şi că ei erau discipolii lui Machiavelli. Nu prin a uita de răul din om sperau ei de a-i îmbunătăţi soarta, ci prin a-i face cale liberă mai degrabă decât prin a i se opune, deci prin a coborî ştacheta. Raţionalitatea competentă pe care o aşteptau de la orice om era fondată în mod conştient prin a încuraja cea mai mare dintre iraţionalităţi. Egoismul era mijlocul către binele comun, şi ei nu considerau niciodată că splendoarea artistică sau morală a naţiunilor din trecut va fi reprodusă în lumea pe care o plănuiau. Combinaţia de duritate şi joc, care poate fi întâlnită în scrierilor lor, ar trebuie să înlăture orice suspiciune de speranţă nefondată. Ceea ce au conspirat era „realist", dacă ceva a fost vreodată astfel […] Vulgaritatea societăţii moderne, obiectul atâtor plângeri din partea intelectualilor, este ceva cu care aceşti filozofi doreau să facă pace. […] Modernitatea este preponderent de concepţia acestor filozofi, iar conştienţa noastră de sine depinde de a înţelege de ce situaţia noastră este diferită de orice altă situaţie. […] Aceştia nu sunt oameni care pot fi ignoraţi– dar ei pot fi supuşi întrebărilor." (Bloom, The Closing of the American Mind, 1987:206, 289-293)
Stiinta e un raspuns pentru necesitatile practice si sociale, dar la origini stiinta este doar un rezultat al purei curiozitati umane. E dorinta de a sti, indiferent daca ceea ce afli te ajuta si-n mod practic. Aia e stiinta adevarata.