Incercati sa definiti frumosul.

Frumuseţea n-are nevoie de o definiţie.

Nu-i frumos ce este frumos, e frumos ce-ti place.

Concertul Judas Priest şi Whitesnake.

"Nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie".

Frumuseţea e relativă. Ce eu consider frumos, tu ai putea considera oribil.
Dacă ar fi sa definesc frumosul, pentru mine e tot ce îmi place pur şi simplu.

"Frumosul se simte, nu încape într-o definiţie." - Balzac

Dar să fiu eu mai a dracu', frumos = plăcere estetică. Sec, nu?

Frumusetea este pentru mine tarie de caracter, blandete, intelepciune si increderea care vine odata cu fiecare lucru pe care il faci bine. Acestea sunt lucruri care iti schimba perspectiva si este exact acea frumusete care dureaza toata viata ta.

Frumosul este ca o barca intr-o mare, un naufragiat o inchina lui Dumnezeu, iar noi -cei de rand- o ignoram.



Dar asta nu inseamna ca barca nu este inca acolo...

Frumosul nu exista. Exista lucruri frumoase, dar frumosul in sine e doar un concept, nu exista decat la nivel de idee.
Adica, poti vedea 2 tablouri, total diferite intre ele, si amandoua sa ti se para totusi frumoase. Dar nu poti pune degetul pe "frumosul" din ele.
E doar un termen de a defini ceea ce ne place, ceea ce e oricum mult prea vag si mult prea intins ca sa poti vreodata sa zici ce e frumos in lucrurile frumoase.

Momentul in care sti ca exista cineva care si-ar da si viata pentru tine.[Acum nu ma refer la rude, parinti etc]

Eu cred ca fiecare percepe frumosul diferit. In orice caz, frumosul e ceea ce iti trezeste un sentiment placut sau te impresioneaza.

"Frumosul se simte, nu incape intr-o definitie." Balzac.

Esti prost.

FRUMÓS, -OÁSĂ, frumoși, -oase, adj., adv., s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat; despre ființe și părți ale lor, despre lucruri din natură, obiecte, opere de artă etc.) Care place pentru armonia liniilor, mișcărilor, culorilor etc.; care are valoare estetică; estetic. ◊ Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură (în trecut și arhitectură, poezie, muzică, dans) ♦ (Substantivat, f. pl. art.) Ielele. 2. Care place, care trezește admirația din punct de vedere moral. ◊ Expr. (Substantivat) A lua (pe cineva) cu frumosul = a trata (pe cineva) blajin, cu menajamente. 3. (Despre timp) Senin, calm (din punctul de vedere al stării atmosferice). 4. (Despre lucruri sau fapte) Important, considerabil, remarcabil. II. Adv. 1. În mod plăcut, armonios, estetic. 2. Potrivit, bine; așa cum se cuvine. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) frumos = (despre obiecte de îmbrăcăminte) a i se potrivi (cuiva), a-i veni bine; (despre purtări) a fi așa cum trebuie, cum se cere. A face frumos = (despre câini) a sta sluj. A fi frumos (din partea cuiva) = a se cuveni, a fi cuviincios; a fi lăudabil. III. S. n. Categorie fundamentală a esteticii prin care se reflectă însușirea omului de a simți emoție în fața operelor de artă, a fenomenelor și a obiectelor naturii etc. și care are ca izvor obiectiv dispoziția simetrică a părților obiectelor, îmbinarea specifică a culorilor, armonia sunetelor etc. – Lat. formosus.
Sursa: DEX '98 |

Cineva pe care il iubesti, pentru ca atata timp cat iubesti ceva il vezi frumos oricum ar fi

Hmmm, eu cred ca frumosul este acel sentiment cu care te trezesti dimineata (fara scoala, evident) si vezi ca soarele este pe cer si cei dragi iti zambesc si eventual iti fac si cafeaua:X!

Au ma doare otiu!

Frumosul=Dumnezeu