Ma simt speriata pentru ca sunt in necunoscut dar in acest intuneric ma vad aprinzand un chibrit... si continuand sa merg ceea ce imi da spertanta.
Nu te mai gandi. Este pagubos. Mai bine citeste sau fa putin treba in casa, ajut-o pe mama.
Intr-un mare intuneric nici nu poate exista nimic, asa ca nici nu catadicsesc sa imi inchipui altceva.
Intunericul e ceva. nu e nimic. imaginatia e ceva, nu e nimic. gandul e ceva, nu e nimic, chiar si golul in stomac, starile, starea de liniste, a spune, a simti, a incerca sunt tot ceva. nimicul e atunci cand te opresti din gandit. atunci vezi ca totul e ceva si totul e nimic in acelasi timp. cauta daca vrei> meditatie, buddha, etc. bafta la studiu.
@OaNny:
Urmareste "Imagining the 10th dimension" pe youtube. Iti creeaza o oarecare idee cu privire la multivers.
Tot asa ma simt si eu.Crede+ma ca imi mai pun si alte intrebari. Oare de ce eu si nu altcineva in locul meu? De ce eu am fost eu ales sa traiesc in aceasta viata? totul e din vina necunoscutului. Daca exista D-zeu e foarte usor sa raspundem unor intrebari, iar daca nu si asa ne gandim la alte variante.Si totul este pentru ca nu suntem in cunostinta de cazuri, nu vezi ca multi ne zic ca avem mintea limitata? oare? sau cedem doar ce vedem si auzim din tv radio etc?
Puffy_1082 întreabă:
anonim_4396 întreabă: