Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...
[Octavian Paler în Viaţa pe un peron]
V-ati vazut vreodata intr-o astfel de situatie?
Flav, exista un film de animatie pe care daca ai timp te rog sa-l urmaresti pentru ca si filmul asta poate fi un raspuns la intrebarea ta.
http://www.youtube.com/watch?v=GGyLP6R4HTE
Un calator(o femeie) asteapta pe peron trenul.Bagajele ei sunt importante, ca pentru fiecare calator, nu? Si trenul e simbolic. Ea nu-l rateaza.Calatoreste singura, infruntand natura umana si pe parcursul calatoriei ca o viata vei vedea ce greu dibuieste realitatea din noianul de trairi subiective si ce inseamna pentru ea trenul.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Bună.
A cincea poruncă a lui Paler :
,, Să nu uiţi că orice aşteptare este provizorie, chiar dacă durează toată viaţa."
NU m-am văzut niciodată într-o astfel de situaţie, şi nici nu cred că o să mă văd.
Voi profita de ocazie şi de moment, ca să obţin ceea ce am dorit după o îndelungată aşteptare...
O seară plăcută!
pa, pa.
Poate nu am trecut prin asa ceva inca, sunt tanar dar cu siguranta va mai veni candva un tren pe care-l voi prinde si eu, va fi si pentru mine o sansa, mai mica sau mai mare, nu voi ramane pe dinafara, fiindca toti au''trenurile''lor.
Da. Curiozitatea si naivitatea iti provoaca dorinta si ambitia asteptarii unui tren, dar pe parcursul timpului omul isi imbogateste cunostintele, asfel naivitatea scade, curiozitatea se modifica(trece la alte nivele) si omul devine mai chibzuit(poate face mai bine diferenta dintre folositor si nefolositor). Asfel, odata cu trecerea timpului, trenul mult asteptat isi pierde din importanta, iar la sosirea lui iti dai seama ca l-ai asteptat degeaba, ca acel tren nu mai face fata asteptarilor tale. Mentalitatea si curiozitatea omului este in continua schimbare.
Daca nu vine trenul cand il astept eu, degeaba mai vine cand vrea el, nu ma mai urc nici moarta.
Tre' sa fii talamb dupa ce ai asteptat ceva, ai facut eforturi pentru acel ceva sa il lasi balta cand l-ai obtinut/ sa nu te bucuri de el. A! Daca iti dai seama ca nu e ce vrei, las-o in sange, nu scrie o carte despre asta...
Da, dar mi-am dat seama ca trenul care a sosit era personal si eu asteptam rapidul! N-am reusit sa calatoresc in acelasi tren cu speranta! Inca mai astept!
Eu ma vad mai mereu in aceasta situatie, astept alt tren si sa stii ca, vine cand nu ma astept
Eu da/Mi-am văzut sufletul sfărâmat de ultima fărâmă de speranţă/ Mării aruncar de durerea indiferenţei/Căci îmi doream să ating cota maximă de imposibil/Glasul mi-e pierdut/Vlaga şi-a pierdut sensul în neant/Iar vorbele-mi sunt pecetluite/Singura mea alinare este reprezentată de propria-mi suferinţă...
Nu cred in destin dar cred ca esecurile au si ele o explicatie logica, respectiv daca ai esuat in a obtine ceva inseamna ca acel lucru nu a fost pentru tine. Exceptie fac trenurile, nu e bine sa astepti in gara inca vreo doua ore 
mai ales iarna 
E un fel de scenariu d'ala sub stress pornit din cauza unei paranoia plecate de la ceva tras pe nas + bautura 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
