Intelepciunea pe care o acumulam si trupul pe care il avem se aseamana cu doi calatori: Unul urca pe un munte, celalalt coboara de pe munte. Ce se intampla cu cel care coboara este clar. Ajunge jos la poalele muntelui si gata. De fapt nu chiar gata, ca mai sapa si o groapa de vreo doi metri adanca. Putin mai neclara este soarta celuilalt calator. Ce credeti ca se intampla cu el? Dupa ce ajunge in varf ce mai face? Sapa si el o groapa acolo sus pe munte, sau cum?
Cred ca cei 2 sunt camarazi si pentru ca se afla pe munte probabil sunt legati cu o sfoara. In momentul in care "cel ce coboara" isi sapa groapa si se pregateste sa intre in ea, este acelasi moment in care sfoara devine insuficient de lunga si il trage pe cel de pe varful muntelui direct in groapa. Insa urmele de pasi de pe varful muntelui pot ramane la nesfarsit!
RăspundeFoarte interesant! Ne intrecem in metafore.
Răspunde A fost o metafora ieftina. oricum ai inteles parerea mea. Bafta pe munte, ia-ti cat mai multe lucruri(cunostinte, informatii) cu tine ca sa urci cat mai sus.
Ordonare:
După relevanţă
Nu ajunge în vârf niciodată.
Nu uita că folosim doar vreo 10% din capacitatea creierului. Dacă am folosi 100%, am putea poate măcar să zărim vârful, dar așa...
RăspundeNu mergeai după concepția că totul e relativ? În relativitate nu există niciun vârf de atins.
Bun, sa zicem. Atunci ce se intampla cu alea zece la suta? Se evapora? Se pierd in neant?
Nu merg după o concepție anume. Aleg pe cea mai potrivită pe moment.
Dar da, poate vârful nici nu există...sau fiecare e cu vârful lui.
Nu văd sensul/rostul întrebării, Sabin.
Trebuie să fie totul sau nimic? Cu baza muntelui nu ne putem mulțumi? Game over?
Reuseste sa-si ia zborul amestecindu-se cu restul intelepciunilor universale!
Imi place raspunsul asta. Un raspuns pe care il aud adeseori este ceva de felul "intelepciunea lui ramane in memoria urmasilor". Sau, de exemplu, Eminescu este viu prin operele pe care le-a lasat. Cum ti se par astfel de raspunsuri? Satisfacatoare? Dar un om de rand, care nu a realizat opere remarcabile (ca Eminescu sau altii) ramane si el viu cumva? Cum? In memoria urmasilor o fi fost o generatie sau doua, dar daca a trait pe la 1800, sa zicem? Poate a avut si el o intelepciune cat de cat, dobandita pe parcursul vietii.
In acelasi loc se duce Sabine, atit doar ca unele ramin necunoscute.
Tu ai pus problema pentru cazul ideal dar, din pacate, nu este valabila situatia pentru toti pentru ca nu toti evolueaza spiritual ba dimpotriva, partea care ar trebui sa urce ajunge deseori in jos mai repede decat partea despre care spui ca ar cobori. oricum, daca chiar ajunge foarte sus acolo ramane, undeva foarte aproape de cer si nu mai are nevoie sa mai ajunga si altadata in varful muntelui si sa fie nevoit sa-l coboare 
Nu inteleg eu intrebarea sau astia de fapt ar trebui sa stea impreuna si sa se care pe rand in spate decat sa o ia in directii diferite?
Daca ai reprezenta pe un grafic, axa Ox fiind timpul, intelepciunea creste odata cu timpul, in timp ce trupul o ia in jos; se degradeaza pe masura ce trece vremea, pana ajunge la acea groapa de doi metri adancime.
Nu e intelept sa te gandesti la asta
-
anonim_4396 întreabă:
5 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
