Interesant cum omul obișnuit e atat de dornic de stabilitate in politică, dar atat de alergic la stabilitate in propria-i casnicie.
Am auzit cu toții zilele astea de extremism în sus și-n jos și s-a ieșit în străzi cu sloganul "nu vrem extremism", dar când vine vorba de propria noastră familie de ce suntem cu toții extremiști?

Mă refer aici la înșelat în primul rând. Trebuie sa fii un idiot să nu consideri înșelatul un gest extrem. În primul rând îți rupe relația cu soțul sau soția ta, două familii se despart pentru totdeauna dupa ce au fost unite, se ajunge la tribunale și avocați, dacă sunt copii sunt traumatizați pe viață, etc. Și totuși omul de rând e un extremist fanatic în micile gesturi cu care intenționează să înșele. Nu mai vorbim de felul în care unii copii se revoltă împotriva părinților în loc să "aleagă răul cel mai mic" cum tot auzim în politică.

Nu pot să nu văd omul de rând ca fiind un ipocrit absolut în aceste condiții. Dacă nu vrei extremism la cârma țării de ce ești extremist în propria ta familie? De ce se întampla fenomenul asta?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook