Cel mai serios impediment este mintea.In clipa cand o faci sa taca, ai redevenit inocent ca un copil, si te poti minuna, ca la inceput, de toate realitatile lumii, de parca le-ai vedea pentru intaia oara.Desi sunt plina de impresiile, gandurile si emotiile tuturor celor care au trait inaintea mea si am avut fericirea sa ii cunosc, am dobandit, nu fara exercitiu si nici fara efort, puterea de a -mi delesta existenta de greutatea mintiii care le-a acumulat pe toate.Si am, uneori, senzatia ca ma regasesc pe mine insami din vremea cand vedeam pentru prima oara un fluture, sa spunem...
Este vorba despre frica de necunoscut. Ca sa golesc totul din amintirile mele si sa implementez in creierul meu cu totul altceva, ar insemna sa incep o cu totul alta viata. Ei bine, de asta mi-e frica: de unde sa stiu eu ca imi va fi benefica schimbarea?
Nu este vorba de incarcatura, ci ce vrei sa faci cu ea. Asta te motiveaza si te duce inainte. Restul este mandrie, "dat mare" si calcul meschin.
Ma intreb daca continutul acumulat se mai poate bascula in totalitate? Nu cumva devenim treptat ca si lucrurile cu care ne incarcam? Cred ca atunci cand se pune problema descarcarii, din reactia interioara pe care o avem, putem citi cat de deschisi si curiosi am mai ramas. Buna intrebarea.
Cel mai serios impediment? Acela de a nu mai putea acumula in acelasi ritm. Uitarea este o lege a memoriei, cu timpul legaturile temporare din creier se autodistrug pentru a face loc altora.
Impedimentul e de obicei lipsa spatiului necesar depozitarii. Si oricum nu noi decidem ce golim, de obicei se golesc pachetele mai putin folosite
Intrebarea care se pune este ce ai vrut de fapt sa stii? "Impediment in cazul unei incarcaturi mari" ca sa ce? Sa maresti incarcatura? In cazul asta nu exista nici un impediment, poti mari linistit incarcatura. Nu trebuie sa te golesti. Informatiile care se dovedesc a fi inutile le uiti in timp. Dar chiar daca nu ar fi asa, tot ai avea o capacitate suficient de mare de a invata in continuare altceva, pentru ca creierul este folosit in foarte mica masura. O poti lua de la capat de nenumarate ori, invatind ceva nou, fara sa renunti la cunostintele deja acumulate.
Vrei nu vrei, timpul iti goleste incarcatura. Vom ajunge(nu e obligatoriu) la anii cand vom uita si pe ce parte e prohapul la pantaloni, senilitatea fiind un factor major de raportare la mediul incunjurator, confirmand asfel teoria evolutiei emergente.
@harciog, depinde ce incarcatura porti in tine, daca iubesti ceea ce inveti eu zic ca nu doresti sa"golesti"creierul. Dar sa nu uitam pe CEL, care ne-a creat EL ne poate lua totul intr-o singura clipa!
Nu este niciun impediment pentru ca unde este incarcatura mare este si spatiul mare de depozitare. Memoria este selectiva si lucreaza mereu, in functie de ce ne intereseaza si ce nu ne intereseaza. Cand spatiul de depozitare se limiteaza memoria selectiva devine mai activa si elimineaza ce este mai putin important.
Harciog,
Cel mai serios caz al unui "impediment", de încărcătură mare, cred că ne stă - la baza dezvoltării caracterului - moral sau ba... aşadar, "timpul", de astfel ne este un impediment, chiar ni se scurge, fiindu-ne dinamic devine din trecut, în prezent, şi din prezent (ne)devine - viitor.