Intrebari din fizica particulelor. Imi poate explica si mie cineva mai pe intelesul meu (ati observat probabil ca eu inteleg cam greu) cum e cu fotonul acela care poate fi in acelasi timp in doua locuri distincte? Ca mie imi pare un fel de scamatorie: Este aici, dar uite-l ca e si dincolo. Sau poate ca aici e particula si dincolo este duhul ei? 
La religie am vazut ca Dumnezeu este unul si totusi sunt trei, dar aici suntem la fizica. Si cum interfereaza fotonii cu ei insisi? Puteti descrie aceasta autointerferenta? Dar va rog sa nu ma trimiteti la net, ca de acolo vin. Inteleg ca lumina se comporta ca o unda. Bun, pana aici e clar. Intrucat undele au punctele de amplitudine maxima si la stanga, si la dreapta, este de inteles ca raza de lumina trece simultan prin cele doua fante alaturate (experimentul lui Young). Dar la o unda se cere sa urmarim traseul unei particule individuale. Si aici apare problema, pentru ca si particula individuala (fotonul) isi divide existenta in acest mod. Cum sa inteleg asta? Ce e aia superpozitie? Ei vorbesc despre niste "ondulatii ale pachetelor de unda", pe care le descriu printr-o ecuatie (Schrödinger). Oricum as da-o insa tot aici ma intorc: O particula este si aici si acolo. Ocupa doua pozitii in spatiu, doua stari fizice diferite, amandoua reale si reale in acelasi timp. Cum ati inteles voi?
La religie am vazut ca Dumnezeu este unul si totusi sunt trei, dar aici suntem la fizica. Si cum interfereaza fotonii cu ei insisi? Puteti descrie aceasta autointerferenta? Dar va rog sa nu ma trimiteti la net, ca de acolo vin. Inteleg ca lumina se comporta ca o unda. Bun, pana aici e clar. Intrucat undele au punctele de amplitudine maxima si la stanga, si la dreapta, este de inteles ca raza de lumina trece simultan prin cele doua fante alaturate (experimentul lui Young). Dar la o unda se cere sa urmarim traseul unei particule individuale. Si aici apare problema, pentru ca si particula individuala (fotonul) isi divide existenta in acest mod. Cum sa inteleg asta? Ce e aia superpozitie? Ei vorbesc despre niste "ondulatii ale pachetelor de unda", pe care le descriu printr-o ecuatie (Schrödinger). Oricum as da-o insa tot aici ma intorc: O particula este si aici si acolo. Ocupa doua pozitii in spatiu, doua stari fizice diferite, amandoua reale si reale in acelasi timp. Cum ati inteles voi? 
Da ce,am ras eu de cineva? Cred ca mi-am exprimat foarte clar punctul de vedere cand am afirmat, in repetate randuri, ca Dumnezeu, o entitate complexa nesubsumabila, nu poate sa nu existe doar din simplul motiv ca nu conrespune unei inventii umane,numita logica. In plus,este gresit din start sa-l analizezi pe Dumnezue,presupus creator al realitatii, pe baza axiomelor realitatii. E absurd, nu are sens.
De fapt proprietatile de unda ale particulei interfereaza, nu cele corpusculare. In niciun caz nu se descompune (fotonul), pentru ca el este o particula fundamentala,nu se poate descompune in parti componente ale sale ci doar transforma in alte particule, de exemplu particule pereche electron-pozitron.
Cred ca omul cand intreaba "De ce?" o face in virtutea a doua glasuri, glasul intuitiv, acela care vrea un raspuns evident reprezentabil mecanic, si glasul abstractului,care doreste o demonstratie, dar una care nu va face mai evidenta problema,ci doar va arata ca asa este.
De exemplu, teorema lui Pitagora m-a intrigat mereu. Cunosc teorema, o inteleg. Cunosc demonstratia,chiar mai multe, le inteleg. Inteleg ca este adevarata si infailibila. Si cu toate aceste sunt intrigat. Sunt intrigat pentru ca daca imi dai un triunghi dreptunghic nu imi pare deloc evident ca ipotenuza la patrat este egala cu suma patratelor catetelor. Si totusi vorbim de un corp pe care il intalnim pretutindeni,un triunghi. Ar trebui sa pot cunoaste intuitiv misterele acestuia,ca doar il am in fata,in vad, este ceva din domeniul empiricului,nimic abstract. Si cu toate acestea T. lui pitagora nu imi pare evidenta oricat m-as stradui sa o fac sa para. Iar demonstratia... demonstratie nu face decat sa imi arate ca este adevarata,dar nu o face deloc mai evidenta. Parca ar fi o iluzie optica,un cub din acela imposibil. Daca te uiti in ansamblu vezi ca e imposibil,daca pui degetul pe desen si urmaresti linia de la un capat la altul (demonstratia),vezi ca e posibil. Pe de alta parte,celebra formula din fizica viteza=distanta/timp, nu m-a intrigat niciodata, pentru ca o gasesc evidenta,atat de evidenta incat as putea sa o deduc si demonstrez chiar eu, intuitiv.
Tot asa si aici, exista demonstratii, chiar experimente care ne arata ca asa este si cu toate acestea nu vom intelege niciodata intuitiv aceste lucruri, pentru ca ies din zona noastra de experienta. Noi nu suntem entitati cuantice, suntem oameni si nu ne-am nascut in baza legilor cuantice, asa ca niciodata nu le vom stapani cu adevarat.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
In primul rand "amplitudine maxima" e pleonasm. Amplitudinea reprezinta chiar ea o elongatie maxima. Poate ai vrut sa spui elongatie maxima,ceea ce e sinonim cu amplitudinea, dar amplitudine maxima e pleonasm si nu exista in fizica.
In al doilea rand niciun fizician nu-si bate capul cu modul in care fotonul acela este si unda si particula, au inteles ca acest lucru este ilogic si sfideaza capacitatatile de reprezentare ale fiintei umane. Dar hei, realitatea transcende logica.
Fizicienii doar au enuntat faptul ca fotonul este si unda si particula si evident au inghitit aceasta afirmatiea, deoarece este adevarata dar nu poate fi inteleasa prea bine. Conceptul de superpozitie este un concept simplu, dar imposibil de vizualizat.
Răspunde
Ai dreptate cu pleonasmul. "au inteles ca acest lucru este ilogic si sfideaza capacitatatile de reprezentare ale fiintei umane. Dar hei, realitatea transcende logica." - Atunci de ce ii mai luam in ras pe aia care zic ca Tatal si Fiul sunt una si aceeasi persoana 
Glumesc. Am inteles ce ai zis, ca "au inghitit aceasta afirmatie" fara sa o inteleaga prea bine. Dar ma gandeam ca poti sa imi spui o idee, o versiune a ta, fara pretentia de a o lua drept adevar stiintific. Cum banuiesti (cum crezi) ca e posibil ca o particula elementara sa se divida pe sine, astfel incat sa apara simultan in doua pozitii (doua stari fizice) diferite. Nu cumva ea se descompune in ceva subparticule?
Răspunde Foarte sugestiv exemplul cu T lui Pitagora. Pana la urma, poate ca intrebarea "de ce", desi este atat de ispititoare, nu trebuie totdeauna pusa.
Da ce,am ras eu de cineva? Cred ca mi-am exprimat foarte clar punctul de vedere cand am afirmat, in repetate randuri, ca Dumnezeu, o entitate complexa nesubsumabila, nu poate sa nu existe doar din simplul motiv ca nu conrespune unei inventii umane,numita logica. In plus,este gresit din start sa-l analizezi pe Dumnezue,presupus creator al realitatii, pe baza axiomelor realitatii. E absurd, nu are sens.
De fapt proprietatile de unda ale particulei interfereaza, nu cele corpusculare. In niciun caz nu se descompune (fotonul), pentru ca el este o particula fundamentala,nu se poate descompune in parti componente ale sale ci doar transforma in alte particule, de exemplu particule pereche electron-pozitron.
Cred ca omul cand intreaba "De ce?" o face in virtutea a doua glasuri, glasul intuitiv, acela care vrea un raspuns evident reprezentabil mecanic, si glasul abstractului,care doreste o demonstratie, dar una care nu va face mai evidenta problema,ci doar va arata ca asa este.
De exemplu, teorema lui Pitagora m-a intrigat mereu. Cunosc teorema, o inteleg. Cunosc demonstratia,chiar mai multe, le inteleg. Inteleg ca este adevarata si infailibila. Si cu toate aceste sunt intrigat. Sunt intrigat pentru ca daca imi dai un triunghi dreptunghic nu imi pare deloc evident ca ipotenuza la patrat este egala cu suma patratelor catetelor. Si totusi vorbim de un corp pe care il intalnim pretutindeni,un triunghi. Ar trebui sa pot cunoaste intuitiv misterele acestuia,ca doar il am in fata,in vad, este ceva din domeniul empiricului,nimic abstract. Si cu toate acestea T. lui pitagora nu imi pare evidenta oricat m-as stradui sa o fac sa para. Iar demonstratia... demonstratie nu face decat sa imi arate ca este adevarata,dar nu o face deloc mai evidenta. Parca ar fi o iluzie optica,un cub din acela imposibil. Daca te uiti in ansamblu vezi ca e imposibil,daca pui degetul pe desen si urmaresti linia de la un capat la altul (demonstratia),vezi ca e posibil. Pe de alta parte,celebra formula din fizica viteza=distanta/timp, nu m-a intrigat niciodata, pentru ca o gasesc evidenta,atat de evidenta incat as putea sa o deduc si demonstrez chiar eu, intuitiv.
Tot asa si aici, exista demonstratii, chiar experimente care ne arata ca asa este si cu toate acestea nu vom intelege niciodata intuitiv aceste lucruri, pentru ca ies din zona noastra de experienta. Noi nu suntem entitati cuantice, suntem oameni si nu ne-am nascut in baza legilor cuantice, asa ca niciodata nu le vom stapani cu adevarat.
Multumesc pentru raspunsuri. Toate mi se par bune. Ii dau totusi funda lui Inferno, pentru ca el a explicat ca un profesor.
Simplu: fotonul se comporta atat ca unda cat si ca particula. Unda interfereaza. Ma rog, depinde de experiment, daca fotonul este detectat se comporta drept particula daca nu e detectat se comporta ca unda.
Nu imi pare simplu. E imposibil (sau cel putin asa mi se pare mie) ca particula (foton) sa se divida pe sine astfel incat sa treaca simultan prin cele doua fante paralele. Si totusi se divide, aparand in stari fizice diferite la acelasi moment. Si mai ciudat este ca aceasta dividere se intrerupe brusc atunci cand un observator, venind din afara sistemului cuantic, intreprinde o masuratoare. Pachetul-unda se reduce atunci la o singura stare fizica, celelalte disparand instantaneu.
Daca te intereseaza detalii vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Wave%E2%80%93particle_duality
La nivel de particule si chiar la un nivel inferior materia si energia se confunda, de aceea particulele acestea se comporta ca unda dar si ca particula, este greu de inteles de ce este si particula si unda si nu cred ca cineva a inteles de ce, cel mai bine ia-o ca atare!
Fizica cuantică zice că o particulă care călătorește între punctele A și B, călătorește pe toate căile posibile în același timp, de asta interferează cu ea însăși, asta se cheamă superpoziție.
Când particula cu pricina e observată, aparatura care detectează particula interacționează cu particula și o obligă să-și aleagă o singură cale între punctele A și B.
Dacă te întrebi cum poate să călătorească pe toate căile posibile în același timp, răspunsul se află în particule virtuale.
Incerc sa merg pe firul celor scrise de tine mai sus. "calatoreste pe toate caile posibile". Imi iau eu un numar arbitrar, pentru usurinta intelegerii, sa zicem 10; zece cai posibile. Apoi, aparatura interactioneaza cu particula si o oblige sa-si aleaga o singura cale. Ma opresc si ma intreb: De ce o singura cale? si nu doua, sau trei, sau noua? Nu zic ca nu ai dreptate, ba chiar cred ca ai. Eu numai ma intreb.
Tare ultima propozitie: "raspunsul se afla in particule virtuale"! Adica unde? Incep sa-l inteleg mai bine acum pe Cosbuc, cu a lui nemuritoare fraza: "Nu cerceta aceste legi..."
Nu stiu eu tata fizica chiar la nivelul asta, intreaba-l pe raytm23 ala vezi ce zice
totusi, care-s aia 3 dumnezei de care zici? eu stiu ca dumnezeu e cel care il stim cu totii, in arabeasca allah inseamna dumnezeu (ca sunt reguli diferite e partea a 2-a, nu despre asta vorbim) iar budismul e mai mult o stare de spirit. ei nu sunt ca noi ca aoleo buddha cu ce ti-am gresit, aoleo ajuta-ma buddha, iar inventatorul religiei e nenea asta
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gautama_Siddhartha
ei nu il vad pe gautama ca un zeu care ii trasneste cand sunt obraznici
Eu l-as intreba pe Inferno, sau pe WhatheWow, sau pe Darkmagic, sau... mai sunt ei, nu pe raytm. Cat despre cei trei d-zei, m-am referit la sf. treime.
Iar imaginatia ne poate prezenta scenarii posibile. Eu imi imaginez, de exemplu, ce ar putea face acum prietenul meu naufragiat pe o insula pustie. Ma gandesc ca incearca sa isi faca un adapost, apoi cauta prin imprejurimi sa vada daca sunt ceva pomi fructiferi...si multe alte detalii. Chiar daca scenariul imaginat de mine nu corespunde ce cel real, este totusi unul posibil. Cam la fel si in cazul de fata. Nu stim exact cum e, dar sa imaginam un scenariu posibil.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
