Datoria are ca singur rod multumirea de sine, ce valoare are aia comparata cu o familie?
Datorie? Iubire? Niciuna. Nu sunt dator nimanui cu nimic, nici cu iubire, nici cu promisiuni si indatoriri.Sunt ceea ce vreau eu sa fiu,binenteles, nu un razvratit, cum ar crede multi, doar ca nu imi place sa mi se spuna ce trebuie sa fac, nici macar cum sa iubesc.
Oricat am incerca sa facem pe filozofii, in viata reala e cam asa: te iubesc, esti dator sa ma iubesti. Egoismul isi spune cuvantul si indatoram partenerul, chiar daca nu recunoastem nici picati cu ceara!
Bineinteles nu se aplica in cazul copiilor, pe ei ii iubim neconditionat.
Iubirea e o reverberație sentimentala a instinctului de reproducere. Dupa reproducere, instinctul si-a facut datoria si isi inceteaza efectul (si reverberatiile) dar ramai cu datoria de a duce pana la capat ce ai inceput. Scuze daca am fost prea pragmatic mai ales pentru cei care mai au reverberatii dar aveti grija ca de datorii nu scapati.
koko întreabă:
anonim_4396 întreabă: