Kant ne spune ca, din tot ce este de conceput in aceasta lume ba chiar si in afara ei, nimic nu este mai important decat vointa buna.Toate calitatile sau faptele noastre pot fi calificate drept morale, doar pornind de la acest concept:vointa buna.Cum intelegeti voi asta?

Buna!, Prin lucru in sine el intelege lucrurile cum ele exista de la sine(sau in sine) spre deosebire cum el se prezinta pentru noi in cunoasterea noastra. El intelege realitatea obiectiva posibila dar neaccesibila pentru experienta umana si prezinta sinonimul de notiuni de lucru in sine(vointa). Prin fenomen el intelege aceea ce este dat in senzatiile omului(psihicul uman), ce poate fi cunoscut, Kant admite ca reprezentarilor le corespunde ceva in afara noastra, anumite lucruri in sine. Etica lui Kant este intemeiata pe ratiune, care ca ratiune practica, fara a o putea demonstra, ne impune totusi legea morala si putini de a o indeplini(vointa)!, deci ca suntem liberi in vointa noastra, avand liberul albitru, sa o indeplinim, intr-adevar, potrivit filozofiei lui Kant, omul apartine la doua lumi.Meritele lui Immanuel Kant pentru progresul gandirii omenesti sunt multiple. Dar cel mai important este acela de a fi supus spiritul uman si puterea lui de cunoastere la o analiza profunda si amanuntita, pentru a gasi originea, granitele si valabilitatea cunostintei.ps. In lume exista lucruri elementare si individuale si totul se divide pana la infinit!, Numai bine, pa!

Of, Doamne, stangacia mea e de neiertat. Ceva am gresit si baiatul meu pare a pune intrebarea.Scuze.Astept,totusi raspunsurile voastre.

Pentru edoru:Vei gasi afirmatia aceasta in sectiunea intai din lucrarea"Critica ratiunii practice"de Immanuel Kant.Sectiunea poarta urmatorul titlu:"Trecerea de la cunoasterea morala a ratiunii comune la cunoasterea filosofica."(Opera respectiva a aparut la Editura Stiintifica in traducerea lui Nicolae Bagdasar)Lucrarea nu face parte din categoria celor de popularizare a unor idei, ci este opera autentica a ganditorului german, in cea mai buna traducere romaneasca si singura, adaug eu care mi-a fost accesibila d.pe.d.v.al ideilor; recunosc cinstit ca cealalta mare lucrare kantiana,"Critica ratiunii pure "nu a fost accesibila nivelului meu de inteligenta si m-am multumit, la examenul de filosofie sa repet doar spusele profesorului meu.Numai bine.

Vointa este cea mai puternica arma pe care o detinem in aceasta lume. Am fost lasati sa decidem ce cale sa alegem, ni s-a dat liberul arbitru, dar asa ceva se poate intampla numai cu vointa. Pentru a fi morali, desigur trebuie sa facem numai ceea ce trebuie pentru a nu ne deranja semenii, si pentru a nu le face rau cu nimic. Bineinteles ca doar inclinatia noastra spre pozitiv, deci vointa buna, cum a numit-o Kant, ne poate ajuta. De aceea este extrem de importanta, atat pentru existenta noastra, cat si pentru a celor din jur. Depinde de cat de des constientizam aceasta afirmatie...

Vreau si eu o "localizare" a citatului. In ce lucrare, capitol, in traducerea cui, ce editura et cetera. Solicit lamuririle pentru ca imi pare a argument ce sustine "platonismul pentru popor" din cauza lipsei contextului si ideii suspusa dezbaterii pe care o propune Kant.

Exista cel putin o problema in clarificarea pe care o propune Kant. Universul faptic din punct de vedere moral si abilitatea exercitarii calitatilor sunt brusc incompatibile pentru ca omul moral/moralizat isi poate impune setului de valori actiuni morale pe care nu le poate sustine. Unul din aceste concepte este "vointa buna" care nu se poate aplica intotdeauna. Iubirea nu se poate rezulta din "vointa buna", curajul nu poate fi rezultatul "vointei bune", generozitatea nu poate fi sub nicio forma consecinta "vointei bune" pentru ca este limitata de aspectul material ceea ce inseamna ca oricat de mult ai vrea, daca nu ai ce sa oferi, nu vei avea de unde sa dai, iar calitatea noastra morala nu poate sa se concretizeze in fapt, implicit moral. Ce-ar fi sa iubim doar pentru a implini "vointa buna" ignorand orice alte elemente faptice care tin de afect? Nu pare sa fie in acord cu natura noastra aceasta situatie, nu-i asa? La fel am putea gandi si despre curajul unui om las din fire. Dupa cum se observa din cele trei valori morale pe care le-am invocat (generozitatea, iubirea si curajul), daca le motivam cu "vointa buna" va rezulta ca ele, desi sunt valori morale exceptionale si intemeietoare de bine, vor face din cel ce incearca "vointa buna" ca fundament prim sa-si distruga propriul sine cu valori care-i apareau ca fiind drepte, bune, constructive.
Cum as putea sa-ti mai spun ce inteleg eu din enuntul propus acum cand imi este revelat ca un pumnal moral?

Adica poti face ceva moral sau mai putin moral, atata timp cat pleci de la un gand cu vointa buna. De exemplu poti face o fapta care din start e considerata imorala, dar cu efecte ulterioare bune asupra cuiva, ceea ce inseamna ca totul a fost conceput din vointa buna. Si un exemplu neologic: Saw - filmul.

E la fel ca in magie, doua laturi, neagra si alba.Aici e vorba de partea buna a vointei inclinata spre pozitivism.