Nu știu dacă lucrurile au stat chiar așa, dar, dacă este adevărat, îmi vin în minte două posibile explicații:
1) Casca de metal dădea soldatului un fals sentiment de securitate, care-l făcea să se expună mai mult. Cu alte cuvinte, soldații se gândeau "acum am cască de metal, așa că pot să scot capul și să mă uit". Numai că acele căști nu erau antiglonț, protejau capul doar de lovituri ușoare. Gloanțele și schijele treceau prin ele ca prin brânză.
2) Căștile erau mai vizibile decât pălăriile cafenii, deci soldații deveneau ținte mai ușoare.