Ciocolata amaruie. Amaruie, da, dar e ciocolata. Si nu pot sa nu aduc in discutie un citat care imi place f mult, din filmul de nota 10 "Forrest Gump": "Viata e ca o cutie de bomboane de ciocolata, niciodata nu sti ce primesti"
Nu prea poti sa te pronunti asupra calitatilor vietii, in general, insa eu cred ca are gust de prajitura buna la inceput, ca mai apoi sa iti dai seama ca in aluat, unde ajungi mai tarziu, e un maldar sanatos de căcat, care si ala miroase frumos, da' tot căcat e!
Delicios, însă nu mă gândesc la nimic concret. Totuși, cred că mirosul vieții ar fi asemănător cu cel al filelor unei cărți dintr-un anticariat.
Un gust pe care sigur l-am mai intalnit, de milioane de ori.
Si daca musch din viata gustul ala se v-a repeta.
Exact ca si viata, se repeta, multa monotonie, deci cred ca viata mea ar avea un gust monoton.
Cred ca viata are gust de cafea, pe car fieca si-o indulceste, sau o bea asa cum e, amara. Depinde de noi, de fiecare, ce gust are viata noastra, pentru ca de cele mai multe ori, noi ne-o facem dulce sau amara, grea sau usoara, frumoasa sau urata.
O salata sanatoasa cu de toate.Si dulce dar si sarata, caci sarea e buna in bucate.
Fiecare are salata lui de sentimente cu fel de fel de gusturi.La inceput e o salata dulce, probabil de fructe, cu mult zahar. Cateodata in salata se mai iveste si ceva mic sarat sau amar care ii strica gustul.Si in timp ce crestem vrem sa fim mai sanatosi asa ca nu mai vrem multe dulciuri iar salata noastra e cu varza si condimente dar si cu multa carne delicioasa iar in total iese ceva ce ne multumeste. Apoi ea devine o salata vegetariana si devenim noi insine niste legume. Din pacate viata nu o putem conserva, nici macar adaugand conservanti...
Cred ca viata are un singur gust, pentru toti, depinde de perceptia fiecaruia...
Ma depaseste intrebarea ta. mi-e greu sa ma deconectez de problemele personale si sa-mi imaginez ca musc din viata pentru a ii identifica gustul. Dar apreciez. m-ai pus pe ganduri si m-ai lasat in ceata.
Sa lasam la o parte problemele personale, e cam greu, doar ele ii dau gustul vieti naostre, fiecare gust e diferit in functie de persoana.
O generalizare ar fi: un gust dulce la inceput, se continua pana pe la mijloc cu o imbinare de dulce si amar, la mijloc e extraordinar, iar dupa incepe sa dispara gustul ramandand din cand in cand cate o pata de gust dulce sau amar, insa finalul e extraordinar, pentru ca aduna toate aromele resimtie si iti da viata.
Scuze, dar un singur gust e imposibil sa aiba, viata e prea plina de extreme si opuse.
Oricum generalizarea mea se refera la o viata normala, cu probleme si fericiri normale, insa aroma vieti e egala cu numar de locuitori de pe Pamant si se duce pana la infinit.
Viata ar fi numai dulce daca nu ar trebui sa luptam ...cu celelalte fiinte umane. E ca o jungla unde facem tot posibilul sa supravietuim, chiar daca trebuie sa distrugem pe altcineva. Daca nu ar mai exista lupta asta, viata ar fi numai si numai DULCE.
Gustul unui excelent prânz vietnamez (în familie) Cu de toate, cu de toate...