Leagănul civilizaţiei. Ce ştiţi despre asta? Egipt, Sumer, Valea Indusului, Valea Fluviului Galben, Mezoamerica, Anzii sud-americani...sau Cucuteni? Am văzut că se avansează mai nou ipoteza apariţiilor concomitente şi independente. Aşa să fie? Din câte îmi amintesc de la şcoală şi din ce am mai citit, mie mi se pare destul de clară întâietatea Sumerului. Nu la mare distanţă de celelalte, dar oricum prima. Ei sunt primii inventatori ai scrierii. Aşa a păşit omenirea din preistorie în istorie. Au apărut în scenă cu mult înainte ca egiptenii să construiască piramidele. Sunt primii edili cunoscuţi de oraşe, cei dintâi agticultori şi primii făuritori cunoscuţi ai statului. Ei au inventat roata. Au creat opere măreţe din argilă, piatră şi metale. Mai bine de o mie de ani fost deschizători de drumuri pe arena istoriei... Aşa ştiu eu. Dacă e aşa, vă rog să aplaudaţi. 
Dacă nu, vă rog să-mi explicaţi de ce nu.
Dacă nu, vă rog să-mi explicaţi de ce nu. 
Exista tendita sa privim agricultura ca o inventie, sigur, una esentiala. De fapt, agricultura presupune un complex de inventii, schimbari culturale si schimbari sociale, foarte mari; agricultura irigata practicata de sumerieni, presupune alte schimbari in plus, poate chiar mai mari. Care a fost procesul, dezvaluit de sapaturile arheologice (nu dau referinte, pentru ca nu am timp sa caut, si, mai ales, cartile sunt intr-o biblioteca cu acces platit): Un grup neolitic, care practica deja cultura cerealelor, intr-o zona mlastinoasa, si obtinea din asta poate 10-15% din hrana, din dorinta de a avea macar cerealele asigurate practic in orice cantitate, se muta aproape de malul fluviului si reproduc conditiile semi-mlastinii prin irigatie. Creste mult productia de cereale, deci si populatia, creste ponderea cerealelor in hrana, pentru ca celelalte resurse nu cresc, (acest fenomen, evident, e negativ, e mult mai sanatos sa ai 15% din hrana cereale, decat 90%). Dar apare nevoia de a organiza munca si de a redistribui productia, specializarea muncii creste mult. Prima consecinta, creste de zeci de ori dimensiunea asezarii umane, iar de aici: orasul, statul, scrierea, clasele sociale, proprietatea privata, proprietatea de stat, religia politeista, birocratia, atelierul, si multe altele. Toata zona in care pot ajunge oameni, idei sau bunuri care au fost in Sumer devine o imensa frontiera, fiecare grup uman adopta ce i se potriveste, putini pot adopta arhitectura irigata, sau vor asta, dar au din ce alege, macar credinta intr-un panteon, format din zei inruditi intre ei, si tot adopta. Asa ca, ai dreptate; totusi, sa stii ca, desi cunosteau roata, preferau sa care cu targa.
RăspundeParcă era o carte "Chemarea străbunilor". Parafrazând, aş spune că şi aici e vorba de o chemare, ne cheamă originile, să ştim cum a început totul, ce au făcut primii oameni, cum s-au descurcat etc. Ai văzut cum e şi în viaţă, nu te-ai mulţumi să fii un anonim. Ai vrea să ştii că eşti bine ancorat într-o familie. Pe părinţi îi ştii bine, dar vrei să ştii multe şi despre bunici, străbunici şi până unde se poate. Parcă altfel te simţi. Am întâlnit şi oameni care, mai mult decât despre părinţi, nu mai ştiau nimic din urmă. Nu e bine. Revenind la Pământul dintre râuri, mie mi se pare fascinant, prin bogata lui istorie. Până în urmă cu vreo sută cinci zeci de ani (să mă corectezi dacă greşesc) nu se ştia mai nimic despre sumerieni. Astăzi ştim deja multe. Nu cred că greşim dacă spunem că ei au fost primul popor istoric al planetei. Au apărut, cum spuneam, cu mult înaintr de piramide, au dat un "start" civilizaţiei şi au dispărut cu vreo două milenii înainte de noua eră. Dar şi după dispariţia lor, Mesopotamia a continuat să ne ofere istorie. Aici s-a găsit marele oraş Babilon, fastuoasa cetate Ninive, aici s-au înălţat celebrele oraşe Assur, Uruk şi Ur-ul caldeean. Respect pentru arheologii care au dat la o parte vălul de pe istoria acestui enigmatic ţinut.
Răspunde E drept, arheologia stiintifica nu are mai mult de 140 de ani; dar cat a facut pentru Istorie si pentru cunoastere! Pe la 1900 nu exista decat ''istoria oamenilor mari'', si aia bazata pe... literatura, si fara posibilitatea de a fi confruntata cu realitate.
Unii erudiţi au sugerat că şi Grădina Eden s-ar fi aflat în zonă, fie în nord la izvoarele râurilor, fie în sud la vărsare. Dar cei mai mulţi o consideră mitologică. Ştii cumva dacă acum când vorbim ideea este abandonată sau încă sunt încercări de a localiza grădina respectivă?
Mi se pare ca scrie clar in Geneza ca Eden este in Nordul Mesopotamiei, asa ca nu avem nevoie de prea multa eruditie, UNDE e gradina stim. Intrebarea DACA gradina a existat, nu are sens, caci daca nu exista ceva numit ''Eden'' nu auzeam nici noi termenul asta. Dar CE este aceasta gradina, asta intr-adevar, e o intrebare. Daca Gradina ar fi zona geografica, atunci ar trebui sa fie si un heruvim cu o sabie de foc, care sa opreasca accesul. Interesant ca nici un fundamentalist religios nu si-a pus problema asta. Iar de aici se deschid prea multe directii. Dar sa vedem ce ar putea spune un fundamentalist, daca il intreb unde e heruvimul. Daca imi spune ca gradina nu mai exista, asta e contrar texpului Genezei. Daca imi spune ca heruvimul nu se vede, atunci e clar: 1. Ingerii nu pot interzice accesul fizic, fiind imateriali, sabia e de fapt o analogie cu lumea materiala (oricum sabiile nu se fac din... foc), iar ce poate interzice e accesul intr-o stare de spirit, sau intr-o atitudine mentala. 2. Un heruvim imaterial, cu o sabie de foc imateriala, interzice accesul intr-un loc tot imaterial, deci Gradina Eden nu a fost un loc fizic niciodata.
Şi dacă fundamentalistul zice că heruvimul a stat acolo doar temporar, câţiva ani sau zeci de ani, până s-a asigurat că oamenii s-au îndepărtat suficient de mult, iar grădina însăşi, fiindu-i retrasă binecuvântarea, a ajuns în paragină şi ea, plină de mărăcini, pomii s-au mai uscat ş.a.m.d?
Ce fundamentalist e ala, care se abate de la interpretarea ad literam a textului, ba mai si adauga de la el? Ce se alege de inerenta scripturii, in care cred fundamentalistii? Dumnezeu a pus un heruvim cu sabie de foc, ca sa interzica accesul in gradina, tocmai pentru ca gradina si pomii urmau sa ramna acolo; si oricum, pomii sunt prezentati ca facand parte din natura universului, nu merge sa ii tai si sa ii faci surcele.
Ordonare:
După relevanţă
Referitor la arheologi, aş mai adăuga că meritul lor este cu atât mai mre cu cât zona care au cercetat-o era una dintre cela mai greu accesibile din lume. La vest, deşert; la nord, munţi; la sud, piraţi. Şi mă refer aici la vremea când primul aventurier, un rabin din Toledo, a ajuns la Bagdad, pe la 1165. Cel puţin aşa ne explică Marius Grec în "Arheologia între ştiinţă şi pasiune", pag. 29.
Răspunde
Oamenii abia acum vreo 4-5 ani au descoperit o componenta a ochiului. Abia acum vreo 2-3 ani s-au prins ca apendicita poate fi tratata cu antibiotice, dupa ce tratamentul era o operatie prin care se elimina apendicele. 
) Pe istorie nu ma bat. Daca sumerienii au fost un fel de Edisoni, si de Tesla nu a auzit nimeni, inca?
Mai degraba decat Cucuteni, as admira Gumelnita; cultura batrana, mileniul cinci, oameni bogati, cultura complexa; insasi faptul ca locuiau in cladiri cu etaj spune ceva. Nimic bogat in consecinte, cu adevarat nou sau greu de explicat, insa. A ajuns Neoliticul la ei, asa ca au adoptat agricultura, pe langa vanatoare si cules, ca o sursa suplimentara, au dat un aer propriu ceramicii, au cumulat tehnici deprinse de la altii. Pentru unelte grele, ciopleau piatra, pentru cele plate, o slefuiau, nu au renuntat nici la uneltele de os. Bravo lor ca au stiut sa adopte tehnici, dar nu ai ce compara cu Sumerul.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
