Ca sa înțelegi acest lucru trebuie sa pătrunzi adânc in domeniul științei. Si ca sa-ti fac introducere in afirmatia ta: Știi cine esti tu? Esti rezultatul mediului: a factorilor care au acționat asupra ta: familia, scoala, prieteni, media, muzica, Internetul, etc care de-alungul existentei tale ti-au modelat personalitatea, caracterul, convingerile, aspirațiile si viziunea ta despre lume. Libertatea de a alege nu poate exista atât timp cat te naști nestiutor, libertatea o poti dobândi intr-o mica parte, mai bine spus un nivel de ratiune mai înalt insa, niciodată nu vei fii liber, esti rezultatul a ceea ce primesti sau cu care intri in contact: informații, comportamente, atitudinii. Deci, toti intr-un fel sau altul suntem prizonieri. As putea afirma despre animale, ele ar putea avea libertate insa si ele sunt prinse in plăcerea de a cauta hrana si emotii, daca e sa luam tot regnul animal. Inclusiv plăcerile noastre sunt implantate, chiar si ideea ca unii băieți sau fete, in funcție de par, ne plac sau nu ne plac. Cei care au creat istoria, prin fapte, sunt constienti de acest lucru.
Eu ma simt destul de liber. Practic meseria care imi place, sportul preferat, manac ce imi place, cred ce vreau etc. A, ca nu am voie sa fur, sa omor si alte lucruri de genul, asta nu ma face sa ma simt ingradit. Si daca mi s-ar da voie, nu as face astfel de lucruri.
Pe Pamant este limitata la anii pe care ii traim si la un anumit mediu.
Eu cred ca aici trebuie sa intelegem binele si raul, sa avem o optiune. Daca optiunea e cea buna, trebuie sa capatam si deprinderi.
Unii crestini spuneau ca e un timp al incercarilor.
Cu siguranţă nu! Depinde cum vezi tu lucrurile şi ce înseamnă libertatea pentru tine.Dar îţi voi descrie cum văd şi simt eu libertatea.
Libertate pentru mine înseamnă o ploaie caldă de vară în care mă rotesc în gol cu braţele deschise.
Niciodată nu am simţit o libertate mai mare.Şi te asigur, nu e iluzie.Atunci,îmi simt existenţa cel mai acut.Şi nu e frenezie.
Cam da.
Esti obligat sa traiesti pentru a putea vorbi sau visa la libertate, asta inseamna ca nu esti liber daca trebuie tot timpul sa renunti la ceva pentru a nu pierde altceva.
Libertate inseamna drepturi si obligatii, obligatia sa-i respecti altuia drepturile pe care le ai si tu, deci e ca si cum te-ar tine cineva inchis undeva.
Oamenii se simt liberi până în momentul în care sunt înlănţuiţi de noi îndatoriri, cu cele precedente fiind obişnuiţi.
Eşti liber să faci alegeri care însă să nu-i constrângă pe ceilalţi, ori să le provoace suferinţă, deci libertatea este condiţionată de natura alegerilor raportate la ceilalţi. Trăind într-o comunitate statală în comuniune cu ceilalţi, omul nu îşi poate înfăptui libertatea fără a lua în vedere şi efectele ei asupra celorlalţi, ceea ce pare un paradox, fiindcă ne întrebăm ce legătură există între libertatea mea şi a altuia.
Iar răspunsul este de la sine înţeles, e vorba de unitate. Un individ nu poate fi liber, dacă semenii lui nu sunt liberi.(toţi având îndatoriri). Fiindcă, cel puţin acesta e modul meu de a vedea lucrurile, întregul acaparează partea.
Practic esti condiționat de factorii care au acționat asupra ta. Obiectivul din care a privit eu libertatea e mult mai profund decât drepturile si termenii de conviețuire comuna, am privit in interior, am luat conceptul si am încercat sa ating sensul propriu. Toti vad un lucru, toti il vedem in funcție de Cunoașterea pe care o avem asupra acelui lucru, astfel răspunsurile noastre vor fi pe o scara infinita: profunde sau in opus limitate.
anonim_4396 întreabă: