Liberul arbitru e doar o iluzie sau un adevăr. M-am gândit ca dacă suntem ființe create de Dumnezeu nu putem avea liber arbitru deoarece suntem influențați de Dumnezeu sau Diavol și dacă suntem creați prin evoluție atunci suntem sclavii programării genetice și ale instinctelor primare.
Voi ce credeți?
Din punctul meu de vedere (sunt ateu), liberul arbitru este o iluzie. Poate va mirati... am precizat ca sunt ateu si v-ati fi asteptat sa zic ca e un adevar deoarece nu mai exista o alta influenta. Dar de ce e o iluzie? Pentru ca de mic ai fost deja influentat de aprinti, prieteni, grupuri sociale si ti-a dat o anumita mentalitate, o anumita morala. Pur si simplu unele lucruri nu poti sa le faci pentru ca nu te lasa creierul, el fiind indoctrinat ca e inacceptabil sa faci acel lucru.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
" M-am gândit ca dacă suntem ființe create de Dumnezeu nu putem avea liber arbitru deoarece suntem influențați de Dumnezeu sau Diavol"
... aici intervine liberul arbitru 
tu alegi de ce te lasi influentat.
"dacă suntem creați prin evoluție atunci suntem sclavii programării genetice și ale instinctelor primare"... really?
Răspunde
Cred ca liberul arbitru exista cu adevarat.In deciziile cu adevarat importante ale vietii suntem liberi sa alegem ceea ce dorim.In primul rand poti decide daca vrei sa crezi in religie sau in stiinta, sau poate in amandoua sau chiar in niciuna.Stiinta iti aduce dovezi dar nu iti impune ce sa crezi tu.Religia te indruma intr-un fel sau altul dar nu te obliga in niciun fel (asta bineinteles daca nu disecam Biblia si nu incercam sa cautam intelesuri diverse la diferite citate). Daca Dumnezeu exista cu adevarat sunt sigura ca nu ne impune nimic, ne ofera libertatea gandului si a actiunii, e Dumnezeul libertatilor.In existenta diavolului nu cred, poate doar cea sub forma umana.
In concluzie, cred ca libertatea spiritului nostru e totala, de societate suntem inca limitati, acum ramane doar sa ne eliberam gandirea si sa "spargem zidul".
Nu decizi dacă vrei să crezi în știință sau în religie; nici nu înțeleg cum vine asta, a crede în știință. Anumite circumstanțe, mediul în care ai (ne)norocul să te dezvolți, caracterul tău, aplecările tale, inteligența ta, studiile tale, persoanele pe care le întâlnești, argumentele venite din ambele părți - toate astea fac parte din procesul care te conduc la a te te încrede mai mult în una decât în cealaltă, ceea ce ține prea puțin de propria decizie. Când tu intri într-o dezbatere cu o persoană și vezi că argumentele ei te copleșesc în așa hal încât observi că are dreptate, schimbarea deja a survenit în tine, fără voia ta - nu e alegerea ta de a fi sau nu convins.
Răspunde
Anumite circumstante, mediul de dezvoltare, si tot ce spui e adevarat ca te influenteaza intr-un mod, dar modul in care suntem influentati il alegem noi.
Iti dau un exemplu: un om care si-a pierdut familia la holocaust, are 2 posibilitati: ori isi pierde mintile, sufera de depresie, si se izoleaza, ori incearca sa treaca peste suferinta, scrie un caiet de memorii sau vorbeste deschis despre durerea lui, ridicand totodata moralul altor persoane care sunt in aceeasi situatie ca el.
Un alt exemplu, poate mai bun: un copil creste in lipsa afectiunii, parintii il ignora sau il pedepsesc fara motiv.E foarte posibil ca persoana, la maturitate, sa aiba tulburari de comportament, sa devina o pers periculoasa(multi criminali in serie au avut copilarii de acest fel) dar poate foarte bine sa-si rezolve problemele la un psiholog, si sa aiba o viata normala, trecand peste toate piedicile.
Cred ca liberul arbitru tine de vointa fiecaruia. Daca vrei sa scapi pe povara greselilor tale vei spune ca ai fost influentat de una si de alta.Eu sunt de idee ca viata trebuie luata ca atare, noi suntem raspunzatori de ce ni se intampla, greseli exista, important e sa stii sa le admiti si sa inveti ceva din ele.
Da e o iluzie. Liberul arbitru poate se refera la libera gandire.
Iar in realitate ''liberul arbitru'' poate schimba viitorul prin schimbarea jocul vietii.
oricum este o iluzie. si pot da x exemple.
Ba da, există! Oricât ai vorbi despre neajunsul de a te fi născut, de limitările specifice ființei umane etc, omul rămâne o ființă condamnată la alegere, în fiecare clipă. Chiar și dacă ești ignorant, tot o alegere faci, alegerea de a rămâne în ignoranță și de a nu avea acces la realitate!
Stiinta nu a lamurit daca omul are liber arbitru, iar in religie se intalneste si doctrina predestinarii, care spune ca toate faptele omului sunt vanare de vant, iar daca va ajunge-n rai sau in iad a fost hotarat inainte de a se fi nascut si nu poate schimba acest lucru prin nicio fapta si prin nicio credinta.
Liber-arbitrul il intalnim si-n curentul numit "umanism".
Se crede (conform acestui curent cultural) ca omul este o fiinta libera, dotata cu ratiune, perfectibila, capabila sa DECIDA CE ESTE BINE SI CE ESTE RAU, doatata cu liber-arbitrul.
Din punctul de vedere al lui Platon, el sustinea ca numitorul comun al oamenilor reprezinta iubirea binelui.
"sclavii programarii genetice" Ce intelegi tu prin "programare genetica"?
Nu, nu suntem sclavi isntinctelor, ba din contra. Suntem fiinte superioare atat timp cat folosim ratiunea pentru ca sa evoluam.
Liberul arbitru exista si ne e dat, indiferent ca suntem credinciosi sau atei.
(nota bene, eu nu cred ca exista atei, dar asta este alta discutie, am inclus categoria pentru a nu fi lezati cei ce isi spun astfel)...
Prin urmare, ateii au liberul arbitru de a crede sau NU in ceva, in orice, iar Dumnezeu a dat liberul arbitru la chiar momentul "plantarii" lui Adam si Eva in gradina Edenului.
Cand le-a spus celor doi sa NU manance din fructele pomilor zisi si al vietii, si al cunostintei binelui si raului, in loc ca pur si simplu sa indeparteze respectivii "arbori"...asta cum se cheama?
Este cel mai usor raspuns, astfel incat sa-l inteleaga si pustimea de 12 ani traitoare pe aici, si cei mai copti care inca isi mai pun astfel de intrebari simpliste...
Amuzant; mii de pagini umplute de minți mai luminate decât toți userii site-ului, dizertații filosofice, studii în psihologie și neurologie au tratat și încă tratează subiectul liberului arbitru, fără să se fi ajuns la un consens, și vine DarkMagic cu pseudo-argumente prin care crede că tranșează dezbatarea.
Credința sau necredința nu-i o alegere liberă. Nu decizi rațional, într-un anumit moment să crezi sau să nu crezi; nu te apuci tu de nebun să crezi sau să nu mai crezi, după cum ți se năzăre ție. Also, "nu mușca din fructul interzis că te ia mama dracu" nu e un bun exemplu de liber arbitru. La fel cum nu e nici "crezi în mine sau arzi în Iad."
În fine, eu am vrut să mut discuția mai în profunzime; tu ai ales să rămâi la clasicul și desuetul liber arbitru dpv. biblic, ca apoi să pretinzi, mândru, că ai dezlegat problema.
GenOm, CE este atat de profund la un fapt care se gaseste "in natura" daca vrei?
Pentru ca e...un fapt.
Te lovesti de liberul arbitru la tot pasul, ce Doamne-iarta-ma e atat de filosofic? 
Un contract iti spune tie ca maine trebuie sa mergi la job, iar tu alegi sa stai pe TPU. E o alegere, platesti sau nu pentru ea.
Eu am dat un exemplu din religie pentru ca am vazut prea multi "Dumnezei" in enunt dar exemple gasesti oriunde.
S-apoi, fie-mi iertata simplitatea raspunsurilor, dar eu pe TPU nu mai dau demult raspunsuri complexe, astia nu stiu ca nimic nu e infinit, deci nici universul, se cred atei, nestiind ce e ateismul, pun miliarde de intrebari cretine despre mobile, (sunt mai multe intrebari despre mobile, decat mobile in Romania), ...si tu vrei filosofie pe tema unor...alegeri?
Poftim:
Liberul arbitru diferentiaza omul de animal, se invata, si inseamna o ALEGERE, fata de instinctul privit ca vector unidirectional.
Greșeala pe care o faci tu e că izolezi individul. El nu trăiește într-un cocon în care alegerile sale depind doar de el însuși. La fel cum alegerile sale nu-s izolate de alte alegeri, ale sale sau ale altora, alți factori de influențare, direcți sau indirecți. O dată ce apar și astea în schemă, observăm cum spațiul de manevră și de alegere al individului se reduce până la stadiul minim.
Nu ajung până la a nega total liberul arbitru; unii o fac. Doar spun că individul are prea puțin control asupra a ceea ce i se întâmplă - plecând de la bagajul genetic cu care fiecare e înzestrat de la naștere și mediul în care se naște și în care petrece primii ani din viață (lucruri asupra cărora libertatea sa de alegere este practic nulă și care îl vor afecta și influența pe viață), până la acele simple alegeri de genul vanilie sau cacao - faptul că îți place vanilia mai mult decât cacaoa sau invers, lucru care te-a făcut să optezi liber (cum s-ar spune) pentru una din variante este foarte posibil să depindă foarte puțin de tine, având în vedere că nu prea poți să alegi ce îți place.
Caută-l pe Benjamin Libet și citește despre studiile lui pe acest subiect.
Un raspuns inteligent.
Liberul meu arbitru imi spune ca trebuie sa-l cataloghez ca folositor, si sa-ti multumesc pentru recomandarea facuta, am sa-l citesc pe Libet.
N-ai pentru ce.
Ca să fac o glumă, nu liberul arbitru ți-a spus să cataloghezi răspunsul ca folositor, ci buna ta creștere și educație care te-a format în a putea aprecia la adevărata valoare (pozitivă sau negativă) o părere, argumentație, un obiect etc.
Dacă ar fi fost așa nu ne-am fi putut gândi în veci la ceva ce ar încălca aceste " legi ".
Deci avem liber arbitru.
Din moment ce te-ai intrebat asta inseamna ca esti libera sa alegi intre Religie si Evolutie, parerea mea este ca multa lume fara acestea nu traiesc, nu gasesc un sens, eu prefer sa gasesc sensul in cea ce realizez si sa fiu liber sa cred si in mine nu doar in niste idei sau teori.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
