Liberul arbitru nu exista, ci doar libertatea de a alege varianta optima dintr-un sir mai scurt sau mai lung de posibilitati la care noi putem accede.alegerea tine exclusiv de temeiul contextului ce te duce in pragul unei alegeri/decizii.
Omul e intodeauna e supus decizilor, iar decizile sunt starnite in mintea omului fie de niste factori externi,o forta exterioara ce ne pune pe ganduri sau in postura de a lua o decizie, fie pur si simplu situatia data de prezent(una de sine statatoare)
decizia e luata din necesitate, nu din vointa libera omului de a face lucrurile in conformitate cu dorintele lui, el are doar vointa de a alege o varianta din cele posibile in context, pe scurt, omul ia decizii nu pentru ca e "liber" ci pentru ca e constrans. o constrangere cu posibilitate de alegere, dar in legatura stransa cu situatia exercitata asupra ta alegerile apar atunci cand suntem nevoiti sa ne alegem un scop,atunci cand suntem presati(de timp, nevoi,lucruri, societate) sau atunci cand apare o cauza ce presupune a fi intimpinata de o actiune, iar actiunea e rodul alegerii noastre.

Dar actiunea poate fi improrie, mai mult sau
mai putin deliberata, din moment ce nici alegerea nu-i libera in deplinatate!

Miie mi-e destul de clar cred, voua?
astept pareri pro, contra etc.

(scuzati eventualele greseli gramaticale)

Omul este constrans, intr-adevar.
Dar eu vad situatia altfel, un pic ca tine/un pic ca mine.
Viata omului decurge in functie de propriile alegeri, de unde apar altele si tot asa.Viata noastra reprezinta decizii peste decizii pe care trebuie sa le gandim de mai multe ori inainte sau nu, depinde de fiecare.
Dar sa luam un caz:Tu mergi pe strada si dai peste un cersetor.Ce faci?
1)Ii dai bani si treci mai departe?
2)Sau nu ii dai nimic si il mustrezi sa se duca la munca?
Ai de facut sa zicem una din aceste doua alegeri.
Sa reluam faptele sa vedem ce rezultate au deciziile tale:
1)I-ai dat banii,bun,domnul nostru iti este recunoscator pentru ceea ce ai facut sau nu,sa spunem ca este. Dupa ce i-ai dat banii, el, ca om intelectual ce este, nu ca tiganii din Romania, se duce la un spital si se angajeaza ca om de serviciu.Doarme acolo, are caldurica, de toate.In timp incepe sa ii placa ce fac doctorii din jurul lui,si cu salariul obtinut si banutii tai ce si i-a pus la banca. face niste cursuri de seral,materii generale,matematica,fizica, romana etc. Termina scoala, apoi face niste cursuri intensive de chimie, anatomie, din astea. Dupa vreo circa 20-25 de ani,devine unul dintre cei mai buni doctori din spitalul respectiv,fiind singurul tip caruia i-a placut atat de mult medicina de acolo. Apoi tu,om batran,bolnav, ajungi acolo, iar el, dupa nume te recunoaste si are grija de tine, muncind zile intregi sa iti intoarca favoarea si a-ti da diagnosticul si salvandu-ti viata.
2)Fiindca nu i-ai dat nimic,cand ai ajuns la spitalul respectiv, erau doar medicii neinteresati, plictisiti, tu erai batran si muribund oricum asa ca na, mori pe patul de spital.
Asta e un caz tras un pic de par dar care nu poti spune ca nu are cum sa se intample.Astfel,tu,printr-o singura decizie, ti-ai salvat viata tie si a bietului cersetor.M-am gandit la un caz probabil nu luati in nume serios toate cele spuse si nu ma acuzati pentru nimic ce am facut sau voi face.

Aici este vorba de limite.Crezi că ar fi fost nevoie de posibilități nelimitate de a face o decizie? Nu.Ai nevoie doar de câteva concepte de "cald" sau "rece", în funcție de perspectiva ta, iar asta este suficient cât să te ajute în multe alegeri.La urma urmei, cum am putea noi năzui la libertatea fără limite când chiar noi suntem limitați în ale cunoașterii? Sau, să o luăm altfel.Libertatea ți-o limitezi singur,nu există o limită prestabilită. Libertatea ți-e constrânsă de sistemul social - dacă ți se pune pata să muști un necunoscut de ureche, la întâmplare, în mijlocul tuturor, ai face-o? nu, pentru că ești limitat de principiile morale ale acelei societăți.Cu cât mai multe elemente sunt la un loc, cu atât mai multe limite ți se impun, e o lege simplă.Hai în spațiu! Dar numai oxigen să avem.

Liberul arbitru este capacitatea de a alege eventual o solutie ne-optima. Nimeni nu e obligat sa aleaga solutia optima.

Eu nu as defini 'liberul arbitru ' ca tine.Ce ai explicat cu atata ravna, as numi-o 'determinare'.
Sa iau un exempluEXTREM)daca cineva ma pune in plutonul de executie, tu ai spune ca 'nu ai incotro', trebuie sa tragi intr-o persoana pe care nu o cunosti, ca esti limitat in a alege. Pai ala nu e liber arbitru!
Liber arbitru este sa-i impusc eu pe ailalti, care ma obliga sa fac, nu ce vreau eu, ci ce vor ei!
Libertatea ti-o alegi singur! (liberul tau arbitru), caci intotdeauna ai de ales si in afara sistemului din care faci parte.

,neata.Nu vreau sa ma lungesc dar ai spus chiar tu ca liberul arbitru este libertatea de a...Ei, aia e liberul arbitru, exact libertatea de a.

Liberul arbitru exista, in orice situatie putem alege. Intr-adevar, suntem constransi de anumiti factori atunci cand luam o decizie, dar asta nu inseamna ca nu am fi putut lua alta decizie. Optiunea de a alege impotriva constrangerilor va exista intotdeauna. Da, va avea consecinte neplacute de cele mai multe ori, dar tocmai asta este dovada ca liberul arbitru exista.

In rest sunt de acord, optiunile si alegerile noastre sunt foarte limitate. Se vorbeste despre libertate intr-o societate cu reguli. Intr-o societate perfecta regula "esti liber sa faci ce vrei atat timp cat nu afectezi negativ alta persoana" ar fi fost de ajuns. In societatea noastra avem atat de multe reguli incat doar sa rostesti "libertate" te pufneste rasul. Suntem contransi in orice domeniu, orice locatie, orice meserie, orice relatie, etc. Suntem manati constant, ca o turma de vite, in anumite directii. De cele mai multe ori nu ne dam seama dar si cand realizam ca ni se intampla asta, suntem constransi sa mergem cu turma, cum ai spus si tu.

Orice eveniment este determinat in mod cauzal de un lant neintrerupt de evenimente anterioare, cu cateva execptii din lumea fizicii, dar irelevante in contextul libertatii omului.

Liberul arbitru reprezinta o aberatie a gandirii umane. Nu avem nici o libertate de alegere, in nici o situatie. Avem mai sus un exepmlu in care tu faci parte dintr-un pluton de executie si cica poti alege daca il omori pe cel care da ordinul sau pe cel care urmeaza sa fie executat.
La prima vedere superficiala sigur soldatul poate alege, dar daca luam in calcul toti factorii care ar detemina un om sa nu respecte un ordin intr-o institutie care spala creierele oamenilor facandu-i criminali cu sange rece, am putea spune fara probleme ca acel om a fost determinat de anumite principii morale sa incalce un ordin direct si sa il execute pe cel care l-a dat(desi exemplul trebuie detaliat ca sa fie relevant, adica acelui soldat trebuie sa i se para imoral motivul pentru care acel om este executat). Daca ne-am uita la viata unui astfel de om, putem observa cu usurinta ca nu a primit acelasi tip de educatie sau mai bine zis a avut contact cu alt tip de morlaitate fata de ceilalti soldati care executa ordinul comandantului, iar faptul ca prin acest act el practic se condamna la moarte, nu ne poate spune decat ca acel om pune mai mult pret pe principiile lui de viata decat pe viata insasi. Nu ar trebui sa ne mire, mai ales ca in istorie, chiar si in istoria recenta, avem multi oameni care se "sacrifica" pentru principiile lor de viata, fiindca acele principii reprezinta viata acelor indivizi, fara ele acei oameni fie ca mai traisc sau nu devine irelevant, ei deja au murit in momentul cand le-au incalcat, poate chiar mai rau, fiindca ai un sentiment profund de dezgust fata de tine, iar de aici putem ajunge cu usurinta la sinucidere care este tot un act determinat si nu o alegere libera dupa cum ne spun unii "filosofi" religiosi.