M-am intrebat de multe ori... Noi chiar iubim o persoana pentru cine/cum este sau pentru cum ne "lasa/face " sa fim...
(Mamele ne accepta exact asa cum suntem.
Oare nu de asta le iubim cel mai mult? )

Putem iubi pe cineva, langa care nu putem fi noi insine?

Depinde, iubirea sau cel putin atasamentul e un sentiment pe care-l dobandesti la nivel inconstient, sentiment ce este declansat de semnale greu de inteles. De aceea cel mai bine ar fi sa nu incercam sa explicam de ce anume iubim o persoana. Cunoastem cazuri de fete care sunt indragostite de "golanei", drogati, betivi. Nici ele nu isi pot explica atasamentul fata de aceea persoana dar, totusi, acel atasament exista la nivel inconstient.

Eu cred ca iubim o persoana pentru felul in care ne face sa ne simtit atunci cand ne este prin preajma

Iubirea e un sentiment complex si cred ca tarie ca nu multi il cunosc. Exista multe tipuri de a iubi, dar daca stam bine sa analizam, iubirea suprema, cea adevarata este iubirea ce o simti fata de un om, indiferent de numarul defectelor sale, indiferent de caracterul sau. Nu stiu daca sunt multi cei care cunosc iubirea asta, care e o iubire neconditionata, o iubire pe care doar un om bun o poate simti.
Probabil tu te refereai acum la iubirea pe care o intalesti intr-un cuplu. In acest caz da, eu cred ca dragostea apare datorita modului in care suntem tratati.

Mamele fac cele mai multe sacrificii pentru noi

Se pare ca exista mai multe tipuri de iubire si mai multe motive pentru care iubim pe cineva... cam complicat si ar fi multe de zis

Ai exprimat foarte bine ceea ce eu gandeam de mult ...
Ai dreptate in tot ceea ce spui. De ex la mine in clasa sunt niste fete care stau cu o fata doar pentru popularitate. Si cunosc unii parinti care vor sa-si schimbe copiii ca sa "nu-i faca de rusine".

Nu stiu daca langa mama ta poti fi tu insuti. Poti? Nu cred ca foti fi in largul tau, pentru ca, pana la urma, asta inseamna sa fii tu insuti. Exista unele chestii intime, si aici nu ma refer neaparat la sex, chestii pe care nu le poti face in compania mamei tale. Unii isi iubesc mamele pentru ca i-au crescut si educat. Altii pentru ca-i le indeplinesc anumite mofturi. Eu sunt de parere ca, iubirea de mama (de parinti) e ceva ereditar. Chiar daca parintele te maltrateaza, parca tot mai simti ceva pentru el, undeva, acolo-n adancuri.

Vizi, nu stiu altii dar eu pot. Intrebarea era alta, si te-ai legat doar de paranteza.

"Mamele ne accepta exact asa cum suntem" - as adauga "daca nu le aratam cum suntem de fapt si ne prefacem ca suntem ce vor ele".

"Putem iubi pe cineva, langa care nu putem fi noi insine?" - Nu cred. Oricat de mult am iubi pe cineva, pe noi insine ne iubim inca mai mult. E in firea omului sa tinda sa se cunoasca, sa traiasca asa cum ii "cere inima". Alaturi de o persoana care il vrea "altfel", nu se poate simti in pielea lui si aceasta lipsa pana la urma il epuizeaza, pana ajunge sa renunte si la iubire si la tot. Ma rog, sunt si care rabda asa situatii, dar oamenii aia sunt distrusi.

Eu unul nu. Daca nu ma lasi sa fiu cum sunt eu, mai bine nu mai suntem impreuna si gata adica daca eu sunt vesel mai mereu, si imi fac iubita o fata mai sombra sau cum s-o zice, nu inseamna ca ar trebui sa fiu si eu la fel de trist, sa nu cumva sa rad
Cand eram mic mi se zicea zambilici bine ca am scapat de porecla asta... Sau cum sunt acum, o fire vesela, sa ma intalnesc cu o fata emo, nu e problema, da sa incerce sa ma faca si pe mine emo, nu prea cred.

de departe-sau rar- ne e mai ușor sa le iubim dar merge în ambele direcții,nu-i asa? vreau sa spun, și noi facem la fel cu cei pe care îi iubim:îi iubim pentru imaginea pe care ne-o dau(care poate fi reala); și încercam sa le permitem sa se simtă în voie da, e mult mai
ușor dacă exista ceea ce se numește"științific" o "afinitate"

@Natalia, "Mamele ne accepta exact asa cum suntem" - as adauga "daca nu le aratam cum suntem de fapt si ne prefacem ca suntem ce vor ele".

Daca generalizam iti dau dreptate. My bad, cand am generalizat ideea vorbind doar despre mama mea crezand ca toate sunt la fel cand nu-i asa. Si, da, a mea stie exact cum sunt, cu bune si rele, doar pentru ca intelege si nu a incercat sa ma limiteze niciodata. Mi-a daruit libertate sa gresesc, cand a vazut ca de la o varsta frageda am fost responsabila. A stiut si ce n-ar trebui sa stie despre mine, cand am facut ceva ilegal de exemplu. Cand m-am plimbat prin multe locuri indepartate a stiut tot timpul unde sunt si cum poate da de mine. Chiar imi spune uneori, ca " De la tine ma astept la orice si nu m-ar uimi nimic, stiu ca ceea ce alegi e cel bine pentru tine ".