Mă gandeam, are vreun scop viața aceasta sau, tot?
Mă plictisesc repede sau nu continui sa fac chestii din cauza ca îmi este indiferent, ori dacă încerc, ori dacă nu, îmi pare că oricum nu contează.
Mă gandesc uneori la unele persoane (pe care le cunosc) și la faptul ca fac ceea ce îsi doresc, mă gandesc cum au motivatie de la începutul zilei sa FACĂ CEEA CE LE PLACE, mă gandesc, cum au descoperit ce le place și cum nu apare plictiseala (care oricum apare) dar, cum pot sa continue chiar și cand apare?
Nu știu ce îmi place sau la ce mă pricep dar ceea ce știu e că îmi plac lucrurile la care nu mă pricep(de aceea am nevoie de mult timp ca să îmi formez un skill dar NU AM MOTIVATIE). Cand văd ca nu ma pricep la ceea ce oarecum îmi place, renunț (uneori mai încerc, alteori nu), mereu am căutat si caut ceva care chiar să îmi placă, probabil ca de-a lungul timpului a fost ceva care sa îmi placă dar faza e ca eu nu am motivatie sa continui ORICE, mă gandesc ca ^de ce fac chestia asta^ si cu ce mă ^ajută^? ( avand în vedere ca nu este pentru că ^ma face sa ma simt bine^, deoarece starile mele se schimbă foarte des ( în majoritatea cazurilor am o stare neutră).
Încerc doar să îmi găsesc MOTIVAȚIE în primul rand și în acelaș timp și o pasiune ( sau dă-o dracu de pasiune, am nevoie de motivatie pentru a face ceva, ORICE).
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Incearca sa iti pui posteriorul pe aragaz si doar dupa ce iti fierbe apa din gura poti intelege sensul vietii si al actiunilor tale. SUCCES!
Trebuie sa incepi sa faci ceva ca sa fi motivat mai apoi sa continui. Gen faci un copil si pe urma esti motivat sa te duci sa muncesti ca sa ai cu ce sa iti cresti copilul. Chiar si in diminetile in care te simti fara vlaga, gasesti puterea sa te ridici din pat ca sa poti sa iti castigi banul.
Sau alt exemplu, te apuci de dans si afli ca nu-i chiar asa de rau, ba din potriva chiar ii fain. Daca mai este si vreo gagica pe-acolo de care iti place asta iti este toata motivatia de care ai nevoie ca sa te mai prezinti si data viitoare.Motivatia iti vine facand lucruri, iesind in lume.
Si din punctul meu de vedere pasiunea sa nu o amesteci cu ocupatia din care iti vine banul pentru ca este spre imposibil sa reusesti. Gaseste ceva ce se cere pe piata gen ingineri civilisti sau in IT sau medici si invata meseria aia bine si in timp o sa inveti sa o iubesti. Si pastrezi si pasiunile pentru timpul liber
Are ce sens ii dai tu. Vad ca ai repetat ''motivatie'' de vreo 100 de ori, aia vine si pleaca, nu te baza pe ea. Trebuie sa fie niste lucruri pe care trebuie sa le faci sau iti place/ti-ar placea sa le faci. Daca faci ce-ti place nu iti trebuie motivatie. Si daca faci ceva ce trebuie, dar nu-ti place (probabil asta faci tu), nu-ti trebuie motivatie, ci dedicare. Si aia nu e frumoasa, nu vine asa aiurea, aia ti-o creezi tu dand de greu si continuand sa faci lucrul ala, chiar daca nu esti motivat pe moment, chiar daca e nasol, n-ai chef etc daca chiar e important lucrul ala pentru tine, daca zici ca n-are rost sa il faci, de ce naiba te mai apuci de el? Inseamna ca nici nu e important pentru tine si nici nu-ti place. Iar pentru activitati de astea zilnice (hobby-uri), apuca-te de niste sporturi, iti imbunatatesc starea de spirit (pari ca ai o stare nasoala), iti cresc increderea in tine si eventual te fac sa arati si mai bine, pe langa faptul ca nu o sa te mai plictisesti.
Doar atunci cand intelegi ce exista "dincolo de pragul mortii" vei intelege si sensul vietii de acum! Asta te satisface, Coane Spirache!?
și tu cum știi ^ce există "dincolo de pragul mortii"^?
Initial in mod accidental, apoi in mod voit/controlat am aflat raspunsul.
^Si daca faci ceva ce trebuie, dar nu-ti place (probabil asta faci tu)^, am vrut să aflu ce îmi place, încercand mai multe lucruri...
Pentru că (și nu obișnuiesc să folosesc caps) S-A-NTÂMPLAT.
Totul e la nimereală.
Dacă acum ne întrebăm de ce existăm, mai mult ca sigur că și altundeva există viață (sub alte forme).
S-a-ntâmplat ca prin coliziuni repetate ale atomilor diferitelor metale și nemetale, în timp, au format compuși chimici, care și aceștia în timp, prin îmbinări, au reușit să formeze prima formă de viață existentă pe Terra, celula procariotă, zis și "bacteria".
Întâmplarea a făcut ca în procariote să se formeze și material genetic, astfel bacteria s-a înmulțit.
După ce procariotele au populat planeta, au apărut, tot din cauza mediului(compuși chimici, etc.) celulele eucariote, primele celule adevărate. De aici s-au înmulțit, au evoluat și așa am apărut noi.
Păcat că au existat procese atât de minunțioase doar ca peste 4-5 miliarde de ani din acest moment, Soarele să rămână fără combustibil și să eradicheze Terra și tot conținutul său mort de 2-3 miliarde de ani.
După aceea, dacă teoria este adevărată, Universul va muri încet, se va colapsa asupra propriei mase iar un nou Big Bang va avea loc. Totul va începe exact în același mod iar eu, în același pat, voi scrie, cu un gol în suflet, această informație din nou și din nou. Ce e cert, dacă toria nașterii și renașterii Universului ar fi ceva, va exista o urmă de teroie a predestinării însă asta ar exclude total principiul/ideea de "întâmplare".
Dacă găsești un scop pentru ochi,
dacă găsești un scop pentru mână,
dacă găsești un scop pentru picior,
dacă găsești un scop pentru stomac,
dacă găsești un scop pentru plămâni,
dacă găsești un scop pentru inimă,
poate că
nu e atât de absurd să-ncerci să găsești un scop pentru suma lor.
Și la fel...
dacă găsești un scop pentru fiecare mică activitate la care pui timp...
poate că
nu e atât de absurd să găsești un scop și la suma lor.
Aaa, că asta implică mai mult decât ne place să acceptăm, e altă poveste. 
^Gen faci un copil si pe urma esti motivat sa te duci sa muncesti ca sa ai cu ce sa iti cresti copilul^ nu dai viață unei ființe doar din cauză că nu stii de ce te afli aici, îi cam dai fk la viață din start (copilului) și cand va creste si îsi va da seama de motivul existentei ( că e făcut din cauză că părinții nu stiau ce să facă cu viata lor, cand motivul existentei sale AR TREBUI să fie din iubirea parintilor si din dorinta de a avea un copil) se va simti cam, fkd.
^Si din punctul meu de vedere pasiunea sa nu o amesteci cu ocupatia din care iti vine banul^ deci vrei să zici că nu îmi pot transforma pasiunea în ^ocupatia din care iti vine banul^?
^ invata meseria aia bine si in timp o sa inveti sa o iubesti. ^ îmmm, și dacă nu îmi place DE LA ÎNCEPUT cum pot să continui?
Nu voiam să zic asta ( sau să înțelegi asta).
Mă refer, de ce avem dorința asta de a exista ( din frică, desigur, frică de moarte, de necunoscut...) dacă nu avem un MOTIV atunci de ce nu ne omoram între noi, dacă știm că facem lucruri degeaba și dacă ȘTIM că NU E VREUN MOTIV?
Daca imi spui cine si cum a dat scanteie de vitata pentru prima celula procariotă, zis și "bacterie": iti dau un voucher pentru "lumea de dincolo"; dar sa nu-mi amintesti de Darin sau Dumnezeu, ca-ti retrag zambetul meu tamp. 
Teama de necunoscut excede sensului vietii materiale/carnale/trupesti.
În sfarșit un răspuns de la tine care nu-i dat la mișto, yay
Invata o limba, vezi de o cariera si carate din tara asta, ce scop sa mai ai in tara asta
Viata trebuie sa o explorezi, sa inveti cat mai multe, sa calatoresti, sa fi deschis a minte, sa treci prin toate
^Statutul de membru junior nu permite să evaluezi răspunsuri!^, offf
Doar primul raspuns a fost sarcastic; restul reprezinta realitatea pura, iar tu ai libertatea sa o sondezi si sa o intelegi, ori nu (ACEASTA LIBERTATE DE A CUNOASTE).
Ajută oamenii din 5 Ian 2017
cam aiurea ca deja ai ceva timp pe TPU
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
