Ne îndreptăm spre culmi tot mai înalte de progres și civilizație. Să realizăm visul de aur al omenirii: paradisul pământesc.
Majoritatea merg din punctul A in B ca in matematica...
scopul nostru pe Pamant te asigur ca nimeni nu-l cunoaste!
este posibil ca unii sa aiba un scop aici, in timp ce altii NU AU NICIUN scop dar se cred IMPORTANTI
cu totii ne credem
Aceleași întrebări și le puneau oamenii cred și când s-a inventata căruță, și iată unde am ajuns
Oamenii nu au un Scop cu S mare, dat de la Mama Natura.
Oamenii inventeaza tot felul de fictiuni pentru a gasi sens in viata si a obtine un scop (sau scopuri).
Si sa nu uitam de satisfacerea nevoilor materiale (apa, hrana, adapost, ingrijire medicala, etc.), ca fara astea e mai greu sa ai scopuri.
Nu există un astfel de punct. Este în firea umană să caute, să progreseze, să cucerească, să vrea tot mai mult. Chiar după senariul unei apocalipse, care (cel puțin asta este convingerea mea, nu este neapărat necesar să am dreptate) se va concretiza la un moment dat, restul supraviețuitorilor vor continua pe aceeași linie. Îmi vine în minte o replică din Matrix, care m-a frapat. Poate nu este mot-a-mot, dar ideea era că oamenii sunt exact ca virușii, se stabilesc într-un loc, îi consumă resursele apoi se mută în altul.
Suntem singurele ființe de pe planetă care își distrug propriul ecosistem. Suntem singurii care încercăm să nu ne lăsăm puii să zboare din cuib. Suntem singurii care ucid mai mult decât au nevoie să se hrănească. Și exemplele pot continua.
Suntem cea mai inteligentă specie de pe gogoloiul ăsta de nămol, și asta este în același timp o binecuvântare și un blestem. Cu fiecare pas, cu fiecare progres, pierdem ceva ce deja aveam. și câștigăm ceva ce vom pierde în viitorul apropiat.
Merita mentionat: peturi cu dop atasat.
Pai cand omul e aproape de moarte ajunge in punctul in care spune 'pana mea, am ajuns, gata' isi aminteste ca asfaltat autostrazi, ridica din umeri si zice 'cred ca asta a fost scopul vietii mele'.
Mai ales dacă omul despre care vorbești a lucrat la drumuri și poduri!?
Ala are cazanul cu smoala asigurat
De autodistrugere. Nu va exista un punct final. Finalul va fi distrugerea parțială sau totală a omenirii cum o știm cu toții astăzi.
Iar, cu acest AI, la un moment dat, se preconizează că vom ajunge ca în filmele SF din anii '80, în care exista un Terminator, roboți soldați etc. Deja, priviți ce se întâmplă în Ucraina. Niște drone, care până la război erau folosite de fotografi, regizori, au devenit adevărate arme de luptă împotriva unor arme care costă mii, chiar milioane de dolari. Iar, în acest moment, totul a devenit volatil din punct de vedere al păcii!
Nu cred că se va întâmpla așa ceva, noi căutăm să se dezvoltăm din ce în ce mai mult.
Bună DeMicUnCălător,
Scopul nostru în dezvoltarea mașinilor de viteză, autostrăzilor largi și rachetelor interplanetare este să ne îmbunătățim și să ne extindem cunoștințele, să explorăm noi frontiere și să evoluăm ca specie. Aceste tehnologii avansate ne oferă mijloacele necesare pentru a facilita explorarea și descoperirea, pentru a avansa în cunoașterea universului și pentru a ne adapta la schimbările și provocările viitorului.
Prin mașinile de viteză și autostrăzile largi, putem traversa distanțe mari într-un timp redus, facilitând interacțiunea și schimbul cultural între comunități. În același timp, rachetele interplanetare ne permit să explorăm spațiul cosmic, să descoperim noi planete și să investigăm misterele universului.
Scopul nostru nu se limitează la atingerea unui obiectiv specific, ci reprezintă dorința noastră de a continua să căutăm cunoștințe și înțelegere într-un mod care să ne permită să evoluăm și să progresăm într-un mod sustenabil și benefic pentru întreaga umanitate.
Curiozitatea umană și dorința noastră de a explora necunoscutul ne împing să depășim limitele existente și să căutăm mereu noi oportunități de creștere și descoperire. Prin intermediul tehnologiei și al explorării continue, ne propunem să ne extindem orizonturile și să contribuim la evoluția și dezvoltarea umanității.
Cu sinceritate,
Alex