Mereu m-am intrebat cum explica psihologia sentimentul de antipatie... Pentru ca este irationala si cel putin o data cu totii am simtit-o.
Ce parere aveti?
Stiti articole, documentare sau carti despre asa ceva?
Ordonare:
După relevanţă
Explică-mi și mie de ce consideri antipatia irațională, sau mai bine, de ce consideri că psihologia nu poate explica ceva irațional. Iar propunerea ta către documentare e și mai curioasă. Adică documentare în privința antipatiei iraționale?
Mă gândesc că poate te referi la faptul că e involuntară sau subiectivă, dar și celelalte sentimente pot fi la fel de involuntare pentru individ, încât nu văd de ce cu antipatia ar fi diferit.
Cu ce te pot ajuta eu ar fi o îndrumare să formulezi altfel întrebarea: „care sunt motivele pentru care antipatizăm?" - de aici poți face o serie de paralele: simpatia, subiectivismul, auto-controlul, discernământul.
Antipatia unui individ către ceva vine din experiențele de viață (încă de când era copil) acumulate, nimic nue irațional cu ea decât neconștientizat. Poți să-ți faci o psihanaliză sau poți să îți pui o serie de întrebări la care, răspunzându-ți, să te înțelegi pe tine, ce îți place, și ce NU. Foarte rare cazurile când descoperi că ceva nou îți e antipatic, de cele mai multe ori e un tipar care se repetă.
Răspunde
Am spus ca e irationala in sensul ca, pur si simplu, motivele din spatele ei sunt irationale. 
Adica nu au un temei exact. Am si dat exemplu mai sus: un om care vede alt om pentru cateva minute, nu se cunosc, schimba 2-3 vorbe de complezenta, iar X simte o aversiune puternica fata de Y. Desi Y nu are nimic negativ in comportamentul sau, nici fizic, nici psihic/moral. (adica Y este ingrijit, manierat, inteligent, frumos, altruist - un om educat si totusi X simte ca e nesuferit si l-ar omori)
La ce sentimente te ai referit cand ai zis ca-s involuntare?
Intrebarea nu poate fi ''care sunt motivele pentru care antipatizam''. Desi, cum ai zis tu, s-ar putea sa aiba legatura cu experienta de viata a individului. Si totusi nu inteleg in mod direct cum. Pentru ca unii care au trait intr-un mediu negativ pot considera antipatici oamenii aparent buni, candizi, iar altii care au trait ca niste rasfatati, sa fie atrasi de oamenii ''smecheri'' care se ''impun''. Si invers! Dar nu asta e ideea. Ma refer la antipatia EVIDENTA, imediata - aia resimtita in cateva secunde. Ma intereseaza mai ales cum arata ea in creierul uman cand este cumva ''starnita''.
Nu am zis nicaieri ca psihologia nu poate explica. Unde am scris asta?
Am cerut documentare pentru ca mi-ar placea sa aflu mai multe despre cum apare antipatia si ce inseamna ea mai exact. Nu am vrut sa elaborez formulari stiintifice de intrebare pentru ca nu sunt snoaba, ne aflam pe TPU, nu pe un forum de psihologie. Si voiam o discutie relaxata, daca nu exemple de carti. Desi, din cate mi-a zis cineva, am aflat ca psihologia nu a studiat foarte mult acest aspect, deci nu exista idei ferme.
Răspunde 
Intuitie ca ce? Ca e un om rau? Sau 'nesuferit', frustrat, malefic, mincinos? Pai si tu esti un om rau. Toti suntem. Dar putini au antipatie fata de ei insisi. Ci dimpotriva, sunt mandri si ii condamna pe altii.
Senzația nelămurită când îl întâlnești prima dată, de respingere.
Nu există oameni complet buni și complet răi. Acestea sunt ștampile comode.
Nu e irationala, toti avem motive sa antipatizam doar ca de multe ori nu suntem constienti de ele
''toti avem motive''
ANTIPATÍE, antipatii, s. f. Sentiment de neplăcere, de aversiune față de cineva
Antipatia nu are motivatie. E pur si simplu aversiune 'automata' - cum mai zic unii 'ce pumni i-as da aluia in fata' inainte de a avea macar contact verbal cu el.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
