Mergem mereu printre oameni si citeodata, in aglomeratie, ii atingem dar citi dintre noi baga de seama ca de fapt am atins disperarea cuiva?

Nu toti sunt disperati.
sfat: cand e aglomeratie mare tine mana in buzunar pe portofel

@harciog sincer sa iti zic...inainte cum imi povesteaau parintii mei cand stateai la rand la ceva mai intrai in vorba cu cineva, mai ziceai o gluma, acum nimic...toata lumea se gandeste la bani la cum sa traiasca mai bine ...cat de urat s-a schimbat lumea... e ceva incredibil...nu mai exista dragoste, nu mai exista o vorba buna...numai bani...de ce?

Niciodata nu m-am gandit la asta. si pun pariu ca nici altii cand m-au atins in aglomeratie nu s-au gandit ca de fapt imi ating disperarea. foarte buna intrebarea. In ziua de azi, toti oamenii sunt grabiti, nervosi, stresati nu mai au rabdare deloc. Toti se gandesc doar la cum sa o duca mai bine, dar nimeni nu da atentie altor probleme existentiale, ce nu ii lasa sa traiasca bine de fapt.

Odata la Opera m-am atins intentionat, discret in pauza in foaier de cineva care era intuchiparea prospetimii intelectuale a momentului. Din pacate, nu m-am contaminat. Mira

Vad oameni disperati la tot pasul, dar ce pot schimba eu? intorc privirea si merg mai departe.incercand sa ignor.
Si daca as atinge disperarea tuturor oamenilor.si as lua'o asupra mea in momentul in care ating miile de maini...la ce bun? sunt cu propria mea disperare.si imi e de ajuns.

Pai avand in vedere ca incercam sa ajutam aici, pe TPU, as zice ca ne intereseaza disperarea altora.sunt dornic de asta, si de aia intru.nu sa fiu premiat, nu sa fiu laudat, ci doar sa iau contact cu voi si cu disperarile voastre.si sa le transformam impreuna in sperante si realizari, constructive.

Gandesti bine! cum a zis si...clau...poate nu toti suntem disperati

Asta avea un sens mai profund sau mi se pare mie?
prima data cand am citit ceea ce ai scris ma gandeam la nepasarea cu care trecem zilnic pe langa sute de oameni, mai bine sau mai prost imbracati, mai curati sau mai murdar sufleteste...nu-i cunoastem deci nu-i observam dar se poate ca cineva sa aiba nevoie disperata de un ajutor, unul care poate nu are de unde sa vina:?

Ptr mira; Am motive serioase sa cred ca nu te vei contamina asa niciodata. Dar atunci oare asta ai dorit?

Din pacate eu m-am gandit la asta. Suntem prea ingustati la minte noi, astia care suntem acum. Nu ne mai permitem o gluma, o vorba cu cineva de frica reactiei celuilalt.
Stresul e cuvantul cheie, si tot din pacate constatam ca o sa fim o lume de " roboti ".

Cui ii mai pasa de altul intr-o lume a disperarii totale!
Acesta este crudul adevar!