Bineînțeles că există un scop; '' scop vs pur și simplu = ordine vs dezordine ''. Totul în univers este făcut cu un scop și funcționează într-o anumită ordine stabilită dinainte. În univers nu domnește haosul, ci ordinea. Piesele la un joc puzzle nu sunt făcute pur și simplu căutând cu disperare un loc pentru a le asambla în ordinea dorită, ci au un scop bine definit dinainte de către cel care a făcut jocul respectiv. La acest joc, fiecare piesă este importantă și fiecare piesă are rolul ei. Nu există piese în plus, nu există piese în minus, iar alte piese luate pur și simplu dinafara jocului nu se potrivesc.
La fel este și în viată. Ne naștem dezasamblați cu săculeţul de piese lângă noi în dar de la Creator și pe fiecare zi începem să montăm câte o piesă la viata noastră din săculețul pe care l-am primit. Dar sunt foarte mulții care nu se mulțumesc cu ce au primit. Prin comparație cu alții se cred dezavantajați și atunci încep să trișeze furând pur și simplu piese din alte săculeţe încercând să le asambleze la viata lor. Aşa se modifică caracterul unei persoane faţă de ce a primit inițial.
Prima dată trebuie să ne descoperim scopul/chemarea pentru care am fost făcuți. Trebuie să rămânem la chemarea noastră. Nu trebuie să amestecăm cariera cu chemarea. Cariera este ce faci pentru tine, iar chemarea/scopul este ce faci pentru Dumnezeu.
Mare atenție! Pentru majoritatea oamenilor din ziua de azi cariera devine dumnezeu pentru ei.
Din învățăturile Apostolului Pavel:
'' Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înțelepciune și de descoperire, în cunoașterea Lui, și să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți și care este față de noi, credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,'' Efeseni 1:17-19.
Nimeni nu poate sa cunoasca motivul existentei sale, sunt sigura ca am fost creati cu un scop, dar cel mai probabil nu o sa il stim cat inca suntem in viata.
Eu am fost creat ca sa traiesc sa am un servici si o familie dar la cum stau lucrurile in ziua de azi eu ma opun sa am o familie si am de gand sa fiu misogin/asexual pana voi muri, e dura decizia dar alta cale mai buna nu e.
Nu stiu si nimeni nu stie,eu cred ca ma fost creata pentru a salva animalele pentru ca am promis si stiu ca asta voi face. Dumnezeu ne-a dat cu o sarcina,nu stim care e.
Nu murim pana nu o indeplinim,ne nastem sa salvam,sa dam viata, si ajutam, nu se stie.
Ne nastem ca sa ne terminam ''slujba''.
Ma bine nu ne gandim la asta.pe mine ma intristeaza.
Noapte Buna!
In primul rand, as vrea sa stii ca nimeni de pe Palneta asta, nu cunoste cu adevarat "motivul" existentei. Oamenii isi spun parerile. Creierul uman nu poate sa perceapa, ci doar sa declanseze decat niste pareri pe investigatii cu mult depate de adevar. Tocmai de-aia suntem impartiti in 2categorii: cei ce cred ca existenta noastra se datoreaza lui Dumnezeu, si cei ce cred ca acesta nu exista, si, prin urmare, noi nu suntem niste "creeatii, ci suntem insusi creeatorii. Din pacate, eu cred ca totul e "un joc", care are ca scop "umplerea" de cunostinte a vietii de acum.Probabil ca pentru cel care ne-a creat nu exista nici timp, nici ceea ce numim noi "spatiu"... Totusi, cineva trebuie sa fi inceput acest joc al vietii pe Pamant, pentru ca noua nu ne e dat sa-l cunostem, si nici sa-l percepem. Probabil ca daca am actiona dupa alte reguli, fara sa folosim "creierul" ci doar.sa zicem ^praf stelar, atunci ne-am camufla usor cu materia, si am intelege-o.
Hey!
Scopul vietii mele pe pamant, numai Dumnezeu il stie. Eu stiu un singur scop: sa raman aproape de Dumnezeu. De restul se ocupa El.
Gbu :]
E interesant cat de diferiti sunt oamenii in gandire.Acum sa va spun parerea mea, dar va rog, respectati-mi libertatea la opinie. Viata este cel mai mare dar de la D-zeu, si ne-a fost data din iubire pentru a invata sa dobandim iubirea. Iubirea e o stare, nu poti iubi pe cineva mai mult iar pe cineva mai putin, aceea e o iubire falsa, lumeasca la baza careia sta mereu un interes ascuns. M-au intristat intrebarile voastre pesimiste, sincer, una este a cunoaste si alta a intelege. Poate ca ar fi mai bine sa reflectati la asta, si nu o spun din mandrie ci din compasiune. Ma iertati!
Pai eu din cate stiu am fost "creat" pentru ca fam mea ma dorea foarte mult ( am fost primul copil dar nu a fost pov aia ca nu au putut sa avorteze etc ) ei chiar mau dorit. Din partea tatalui nu a mai ramas nimeni care sa duca numele si bunicul meu isi dorea foarte mult un nepot baiat, bunicul meu a murit cu putin inainte sa ma nasc eu. Deci eu sunt ultimul din fam mea care mai poate duce numele mai departe si existenta fam. Am o misiune
Cum a zis si larix, e vorba de evolutie. Evolutie a spiritului prin cunoasterea lumii si realitatii fizice. Reamintire a cine esti cu adevarat, asta e important, cred eu...
Toti am fost creati cu un scop, toti avem o menire. pe parcursul vietii toti vom descoperi care este drumul nostru in viata si mergand pe acest drum, prin ceea ce facem vom lasa in urma, prin amintirile ce vor dainui in inimile celor dragi noua ne vom face remarcati.chiar daca scopul nostru nu este unul grandios, fii sigur ca fara tine lumea ar fi altfel, fii sigur ca viata celor din jurul tau ar fi schimbata daca tu nu ai fi
Wales, nu stiu de unde ai luat raspunsul, da' mi-a placut mult, sincer, frumoasa comparatia cu piesele, felicitari!
Am fost "creat", pentru a continua ciclul vietii, pentru ca asa cum unii oameni, mor, altii se nasc, pentru a continua ciclul vietii! Sunt multe de explicat aici, momentan nu dispun de timpul necesar pentru ati spune pe larg despre acest subiect, insa principiul fundamental al procrearii este acesta.
Maximus
anonim_4396 întreabă: