Scumpa mea si bunicul meu este mort, dar de trei ani.La inceput mi-a fost foarte greu, eram mai micuta. A fost primul membru mai apropiat care a murit si pentru mine la vremea aia a fost o perioada pff...nu stiu daca pot explica in cuvinte. A murit in ianuarie, la sfarsit cand se incheia primul semestru. Aveam teste multe si problema mea pe atunci era : sa stau cu bunicul meu sau sa ma ocup de invatat? Bineinteles ca am stat cu el, iar la teste am luat 10, din fericire. Nu prea am invatat, dar vreau sa cred ca el m-a ajutat.de acolo unde e. E foarte nasol, te-nteleg. Dar asta e. Suntem oameni, toti ne ducem.Viata merge mai departe orice ar fi. Si eu inca-l mai iubesc pe bunicul, dar nimeni nu-l mai aduce inapoi.Il visam mereu, in perioada in care murise... la un moment dat mi-era si frica, fiind mai micuta, nu mai vroiam sa-l visez.Acum, de fiecare data cand ocazia, ma duc la cimitir. Vorbesc putin cu el, in gandul meu(apropo nu sunt nebuna) si asta e. Dumnezeu sa-i ierte si pe bunicul tau si pe al meu. Pa, pa! Putere!
Stiu e foarte greu sa pierzi pe cineva drag. Biserica Ortodoxa spune ca spiritul celui decedat umbla 40 de zile pe pamant. Asadar "el" in acest moment poate fi chiar langa tine. Si cat te vede ca suferi la fel sufera si "el". Depinde de tine cat esti de puternica! Ar trebui sa citesti biblia sa vezi ce spune. Sa fii iubita!
Buneii mei au murit amandoi iarna asta(de la inceputul anului) la diferenta de o saptamana! si acum cateva saptamani a murit cea mai buna prietena a mea, pe care am gasit-o cand eram micuta si am petrecut impreuna vreo 12-13 ani (catelusa mea pe care am iubit-o nespus). Mi-a parut ca s-a rupt cerul in doua si a cazut peste mine. Anu asta am plans cat n-am plans toata viata. Poate sa vorbesti cu cineva si sa-i plangi pe umar. Sau sa te duci langa mormant si sa-i vorbesti. La inceput poate sa-ti para straniu, dar mai apoi o sa te obisnuiesti si o sa-ti para ca intr-adevar vorbesti cu acel cineva. Cu timpul, peste multi-multi-multi, foaaaaarte multi ani o sa-ti treaca. Mie inca nu mi-a trecut((((Simt nevoia sa-i strang in brate, sa le spun ca-i iubesc si sa ma ierte. Simt un gol atat de mare! mi-e dooor
Si bunicul meu a murit de curand si stiu cum e dar trebuie sa te gandesti ca, chiar daca fizic nu mai e pe acest pamant, intotdeauna va fi cu tine deoarece nu va disparea niciodata din inima ta.il vei avea acolo mereu.Ca sa trec peste momentele triste si de singuratate incercam sa imi amintesc momentele minunate pe care le-am petrecut cu el si ma gandeam ca acolo unde a ajuns este bine.
E absolut normala starea in care te afli dar timpul va trece si chiar daca el nu mai e printre voi, intotdeauna va fi partas la evenimentele care se intampla in viata ta si te va veghea de acolo de sus.
Sper sa treci cat mai bine peste situatia asta si condoleante
Incearca sa mergi la cimitir, sa orbesti cu el(vorba vine) sa te calmezi si vei trece peste acest obstacol cu siguranta.gandeste-te ca te vei intalni cu el intr-o buna zi, dar sa speri sa fie cat mai tarziu acest moment. Bunicul tau e mandru de tine si vrea sa-ti traiesti viata foarte frumos si sa te bucuri de ea.macar tu ai avut parte de un bunic, eu nici nu l-am cunoscut.
P. S. condoleante, imi pare chiar rau, dar tine cont de ce ti-am zis, sper ca ti-am fost de ajutor
Draga Mori,
Nu iti fa griji toate astea au sa treaca de la sine. Bunicul meu a murit acum 2 ani si cum spui si tu simteam ca nu vreau nimic, ca as sta toata ziua sa ma gandesc la momentele placute cu el si sa plang. Trebuie sa iti gasesti cateva ocupatii: sa iesi cu prietenii, sa faci cumparaturi, alte lucruri care sa te faca sa ai o viata normala din nou ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Daca te vei gandi la asta nu vei face nimic si poate chiar vei deveni deprimata. Te rog sa nu interpretezi gresit si sa crezi ca te-as indemna sa il uiti.
Dumnezeu sa il ierte, nu ai ce sa faci decit sa plingi, in timpul in care plingi incearca sa vorbesti cu el sa vezi ce repede te descarci, tuturor ne este drag cineva decedat, eu mi-am pierdut un unchi acum 4 luni si te rog sa ma crezi ca asa cum era mama si tata pentru mine poate ca unchiu era ma presus, eu asa fac de fiecare data cind imi aduc aminte si am 26 de ani, ma retrag intr-un colt si pling si vorbesc cu el, cei ce ne-au iubit nu mor niciodata pentru noi si ei continua sa ne pazeasca, crede-ma
LisaJulie întreabă: