Mi-e frica de cainii vagabonzi dar totusi mila; admir oamenii ambitiosi dar imi doresc adesea sa esueze; vreau ca iubitul meu sa-mi greseasca astfel sa am ce sa reprosez cand si eu o voi face; ma distreaza o relatie extraconjugala inofensiva dar ma mustra constiinta; imi place barfa dar nu vreau sa se intoarca impotriva mea; iubesc dar sunt geloasa; ador sa ma contrazic uneori fara fond si realizez ca sunt o ipocrita; sfatuiesc dar eu n-as merge dupa sfatul meu; cred in Dumnezeu dar biblia mi se pare nefondata... si sunt exemple nenumarate...
Ideea e ca ma gasesc adesea in situatia de a simti sentimente contradictorii. Voi ati patit asta? De ce e omul adesea cuprins si de negativism?

Pentru ca noi nu prea stim ce vrem de la viata. Pur si simplu ne lasam purtati de val desi facem lucruri pe care pe urma le regretam. Dar eu cred ca tocmai asta face viata mai interesanta. Si nimeni din lumea asta nu poate spune ca dupa o viata nu are regrete, nici macar unul. Important e ce lasam in urma...

Omul are in structura lui toate aceste sentimente, antagonisme... Dar tu esti cea care trebuie sa le "sortezi" si sa le exprimi ca atare... Cere intelepciune de la Dzeu, sa faci doar alegerile bune, pline de dragoste...

Orice om, oricat de credincios ar fi, are in sufletul lui, acolo, gramajul de rautate.Cu cat il alimentezi mai mult cu atat devenim mai negativisti, cum zici tu! Eu judec altfel: daca pot ajuta, o fac, daca nu pot macar nu-i fac rau! Si ar mai fii ceva:ma pun in locul celeilalte persoane si ma intreb cum mi-ar fi! Atat sta in puterea mea de om, iar restul astept de la D-zeu!

Cred si sint convins ca mai multa dreptate ca Bro nu mai are nimeni aici si nici o interventie nu o sa poata spune mai mult.

Poate ti-e frica de fericire. Poate mereu vrei sa cazi in prapastie fiindca te-ai obisnuit in starile de melancolie, de angoasa, sa-ti plangi de mila. Pentru ca te-ai obisnuit cu placa ''Doamne, de ce tocmai mie'' incat ti se pare acum ciudat cand ceva merge bine. Probabil iti vei da seama de toate astea cand vei pierde ceva frumos si atunci vei regreta asa enorm incat vei lupta pentru. fiecare teluri si cuceriri.
Toti suntem ipocriti in felul nostru. Toti vrem sa parvinem si cand vedem ca nu reusim, vrem sa dam cu piciorul, sa cautam scuze si sa ne limitam. La tine e-o stare de complacere unde te-ai obisnuit, care te-a molipsit atat de tare incat ai ajuns la concluzia falsa ca sunteti complementari.

Sint contradictii, e adevarat. Dar mi se par normale. Cred ca toti trecem prin asa ceva.

Mi se pare ca esti absolut fireasca in ceea ce simti, nu e negativism, ci contradictii, asa cum spui, obisnuite...fiecare dintre noi are asemenea impulsuri.
Te felicit pentru felul cum ai pus intrebarea, pentru cat de sincera si explicita ai fost..este exact ceea ce simtim, pentru ca suntem oameni, cum a spus si Bro!

Ai un corp. dar sufletul este pe o temelie subreda. daca iti imbraci corpul frumos, imbracati si sufletul in simtiri bune frumoase crestinesti.ca; mila, dragostea de aproapele tau, altruismul, respectul fata de munca si fata de semeni, credinta in aceste principii. elibereazate de invidie, egoism, teama, ipocrizie si astfel facand vei urma o pilda biblica foarte fondata, care spune curatati si partea dinauntru a paharului.nu numai pe cea dinafara.bine pe langa ce-am spus eu si poti face tu, mai e marturisirea, impartasirea, care ti le va spune preotul. dar pe acestea nici eu nu le-am facut si sunt doritor a le face.si daca poti urmeaza-le. daca tu crezi in Dumnezeu, si Biblia este cuvantul lui catre noi cum crezi? nu te judec, ma intreb doar.inseamna ca tu crezi ca Dumnezeu minte? dar crezi in el? mi se pare absurd.

Un intelept spunea ca in fiecare om exista 2 lupi care se lupta, unul bun si unul rau! Cel care castiga conduce omul. A fost intrebat, cum stii care dintre lupi va castiga, iar raspunsul inteleptului a fost : "Castiga cel pe care il hranesti!"

Ce inseamna astea?

Yuli, omul este o balanta, cantarind fiecare gand, fiecare simtire, numai ca balanta se poate inclina in diferite directii in functie de factorii externi.Nu intodeauna gandurile tale sunt puse in balanta. ele find amestecate cu ale altora, si balanta se poate inclina in partea negativa a fiintei tale.
Intr-un om, niciodatá, balanta nu o sa fie echilibratá.

Absolut normal. Ne nastem animale si numai educatia ne face sa ne comportam intr-un anume fel, numit de noi, civilizat! Este normal sa avem in noi acel spirit de a ataca, de a dori sa fim deasupra, cei mai buni ...asta este in firea oricarui animal si face parte din supravietuirea speciei. Ca primim o educatie care zice sa fim umani ...este alta poveste! Mereu va exista o lupta intre realitatea fizica si educatia primita, mereu partea animalica va iesi la suprafata deoarece educatia ( ceva impus! ) contrazice legea naturii si a perpetuarii speciei.

@Dimonu biblia nu e scrisa de Dumnezeu ci de oameni.