Mi se pare o destabilizare serioasa a fiintei si de aceea nu inteleg, pentru ce se pastreaza amintiri cind avem numai prezentul? Sa ne mintim singuri? Adeca sa fim in prezent dar sa traim in trecut?

Am zis ca e o destabilizare din cauza ca trebuie sa urmarim sa fim una si cu trupul si cu mintea in acelasi timp.Altfel nu vom face decit sa pierdem, pentru ca nu poti fi aici si acolo in acelasi timp.

Wonderland,n-ar fi mai bine sa fim definiti doar de faptul ca aratam cum aratam(ma refer la oameni) si de simpla coincidenta a coexistentei?

Roxi,pentru ce bati cimpii cind stii foarte bine ca nu la alea m-am referit? Am plecat in padure sa ma epuizez, vorbim dupa ce vin, o zi buna.

Amintirile pot fi si utile uneori. Ia gandeste-te cum te-ai mai intoarce acasa daca n-ai reusi sa-ti amintesti de unde ai plecat. Gandeste-te numai cat e de frustrant cand nu reusesti sa-ti amintesti unde ai pus blestematele de chei.

Exista o memorie a naturii, numita in materialele ezoterice Cronica Akashica, sau documentele Akashice. Memoria omului nu exista, decat ca si concept, creierul e un mecanism care acceseaza parti ale Akashei, asta e si motivul pentru care inca specialistii nu au reusit sa citeasca memoria unui creier uman.
De ce exista aceasta Akasha? Pentru ca timpul e tot o dimensiune data de oameni, destul de abstracta daca stai sa te gandesti (chiar relativa cum zicea Einstein). De altfel, totul e un acum, viitorul si trecutul sunt doar iluzii care, practic, nu exista.

Intr-adevar amintirile care coplesesc, si numai acelea, pot fi periculoase uneori. Raportandu-ne la ele, putem sa ne pierdem identitatea prezenta si sa nu reusim sa ne traim in continuare viata in conjuncturile actuale. Aici se pune in mod serios problema sinceritatii pe care trebuie sa o avem cu noi insine, in masura in care ne amintim sa facem asta, si bineinteles, cat mai des posibil trebuie sa ne amintim. Sinceritate in sensul ca nu este bine sa permitem o amagire permanenta. Ce a fost nu se va mai intoarce. Totul este efemer si, traind clipa de clipa prezentul cu aceasta convingere, putem sa consideram ca stapanim foarte bine arta de a trai si, de ce nu, de a invinge. Nu trecutul este cel care ne conduce si nici noi nu il mai putem schimba pe el. Putem conduce prin propriile alegeri clipele prezente, adica acelea de care suntem cu adevarat siguri. De viitor, desi nu s-a pus problema in intrebarea ta, nu trebuie sa ne agatam de asemenea. Este la fel de nesigur cum este si o frunza pe apa. In schimb el nu ne destabilizeaza. Ne da, prin himera existentei sale, doar speranta ca vom putea duce mai departe cu noi ceea ce intreprindem acum si ca, in vartejul acestei reusite, putem scapa de unele dintre coplesitoarele umbre ale trecutului. Pentru mine personal este simplu: incerc sa fac ordine in ganduri si sa elimin dintre trairile mele, fie ele cateodata chiar si in trecut, tot ce este negativ. Din alta perspectiva, este bine cateodata ca avem amintiri, dar atentie: din ele trebuie sa ramana doar ceea ce a fost frumos. Si, in ceea ce te priveste "harciog" pe tine, simt eu ca poti.

"Viitorul si trecutul/Sunt a filei doua fete/Afla-n ele adevarul/Cine stie sa le-nvete". Nu eu am spus, ci Eminovici.
Amintirile te pot destabiliza, dar te pot si ajuta sa traiesti mai bine prezentul (daca reusesti sa tragi invataminte din experientele prin care ai trecut).

Ce cred eu : Ego-ului ii este frica de prezent. Prezentul este moartea sa. El are nevoie de trecut pentru a-si intari sentimentul de sine si de viitor pentru a-si prelungi existenta. In prezent el nu poate exista deoarece prezentul este tot ceea ce este adevarat, atemporal, real, iar cum Ego-ul este o entitate efemera, iluzie, in mod destul de normal el are nevoie tot de timpuri iluzorice ca trecut si viitor. Cand te intorci in "trecut" o faci in prezent, ACUM, cand te duci in viitor o faci tot ACUM. Traieste lucrul asta de cateva ori si poti distinge eroarea. Sau poate ca nu.

Amintirile si, in general, tot ceea ce este trecut ne influenteaza prezentul, care la randu-i va fi trecut pentru viitor...

Mm, prezentul nici nu poate fi definit concret, e doar un "moment". Tot ceea ce se intampla acum, e deja trecut. A fi un om care nu are amintiri, inseamna sa fii total incapabil sa traiesti. Pentru ca prin memorie stii ce e periculos si ce nu, stii ce sa mananci si cum, sa vorbesti, etc. Gandeste-te la bolnavii de Alzheimer cum ajung. Nu traim in trecut, traim pe baza trecutului.

Trecutul este pentru a invata din el, prezentul pentru a trai, viitorul pentru a visa... si cum visele devin realitate.ce facem in prezent ne afecteaza viitorul, ce-i facut e bun facut, nu poti schimba trecutul.
...Si apropo cum poti fi in toate mintile, prietene, daca spui ca e o "destabilizare serioasa a fiintei" faptul ca avem amintiri, tu ai putea supravietui, fara?

Cum sa nu pastrezi amintiri cand toata puterea trecutului izvoraste din faptul ca a fost prezent şi a dorit sa devina viitor? Daca ai amintiri nu inseamna ca traiesti in trecut ci ca,adeseori,trairile din trecut vor sa fie retraite dar acum, in prezent.
Fiecare din noi avem bunici, parinti.Cand ei nu vor mai trai,sa nu le ramana vie nici amintirea? Daca ne amintim de ei nu inseamna ca traim in perioada in care ei erau.
Trecut, prezent, viitor...Se leaga al dracu' de bine, sa stii.

Pai daca exagerezi da, dar daca nu exagerezi inseamna doar atunci cand iti amintesti o intamplare frumoasa care te inveseleste
(nu sa stai toata ziua in pat si sa te uiti la poze din trecut)

CrazyTeenager are dreptate, vad ca nu iti place cind cineva te corecteaza asa ca o sa te corectez si eu,
harciog explică:
"Am zis ca e o destabilizare", tu vorbesti singur? am scris, nu am zis era formula corecta

Destabilizare serioasa a fiintei? Ce vrei sa spui cu asta?
Amintirile ne fac sa nu uitam cine suntem si de unde venim.

Daca omul nu ar avea amintiri,daca totul s-ar sterge instantaneu, omul ar fi piredut in sptiu; nestiind de unde vine, nu ar sti nici unde trebuie sa mearga.Numai bine.

Nu ai putea avea acest prezent fara trecut,asa cum nu o sa ai viitor fara prezentul acesta care,in urmatoarea secunda, o sa devina trecut, nu crezi?

Să ai amintiri nu înseamnă să trăiești în trecut. Înseamnă să ai un feed-back al experiențelor trecute, al locurilor frumoase, al persoanelor din viața ta, al sentimentelor. Ceea ce ai spus tu este ca și cum ai șterge tot ce ai salvat în computer pentru că aparțin de domeniul trecutului. Nu-i așa că nu ai fi fericit? Așa e și cu amintirile: stochează lucrurile care, în fond, te definesc.