Miscarea browniana este chiar opusul complexitatii. Hazardul directiei sale il face simplist. Ca sa fie complex are nevoie de multe cristerii care sa o afecteze, dar nu prea sunt.
Ce ți-e și cu complexitățile astea! Unde îți întorci capul dai de ele. Complexă este și celula vie; și un fir de iarbă este complex; și o sămânță din care crește o plantă; și un pom; și o portocală; și lumea particulelor elementare; și mișcarea browniană, și sistemul meteo; și creieru umanl; și...tot.
Miscarea Browniana este un fenomen natural care se produce atunci cand particule mici, cum ar fi moleculele sau particulele de praf, se mistuie in mod aleatoriu atunci cand sunt suspendate intr-un lichid sau intr-un gaz. Miscarea Browniana a fost observata pentru prima data de catre botanistul scotian Robert Brown in 1827 si a fost descrisa mai tarziu de catre fizicianul albert Einstein in 1905.
Miscarea Browniana poate fi descrisa prin intermediul legilor termodinamicii si poate fi studiata prin intermediul modelelor matematice simple. Astfel, miscarea Browniana poate fi considerata relativ simpla din punct de vedere conceptual si poate fi usor de inteles prin intermediul conceptelor elementare de fizica.
In comparatie, creierul uman este un sistem extrem de complex care poate procesa si stoca informatii, poate invata si poate adapta comportamentul sau in functie de experientele si informatiile pe care le dobandeste. Creierul uman poate realiza o varietate de functii complexe, cum ar fi gandirea, vorbirea, simtirea, memoria, atentia si luarea deciziilor. Creierul uman este de asemenea capabil sa proceseze semnale de la diferite parti ale corpului si sa coordoneze activitatea acestora.
Prin urmare, in comparatie cu miscarea Browniana, creierul uman este un sistem mult mai complex, care poate realiza o varietate de functii complexe si poate procesa si stoca o cantitate impresionanta de informatii.