În 90% din cazuri moralitatea este o dovadă de prostie. Mai ales cei care adoptă regulile morale ale majorităţii crezând că asta e ceva bun.
În general, să fii moral nu mai are niciun beneficiu, nici pentru tine (care la un moment dat s-ar putea să te simţi sufocat de comportamentul pe care l-ai adoptat, poate involuntar, sau prin educaţia primită) şi nici pentru alţii (care s-ar putea să se uite ciudat la tine , să te excludă, să te creadă nu ştiu cum etc). Deci da, cred că e o slăbiciune.
Depinde ce intelegi prin moralitate, dusa la extrem poate fi o mare slabiciune si pana la urma un dezavantaj in schimb daca nu ai asa ceva deloc atunci dai in altele mai grave si pot spune ca lipsa totala a moralitati este o slabiciune a creierului.
Moralitatea este schimbatoare...
Moralitatea poate schimba modul de gandire al unei persoane in bine sau rau.
Ea poate starni prejudecati.
Da, consider ca este una dintre slabiciuni, la fel cum si eu consider ca emotivitatea este o slabiciune a creierului, a intelectului uman.
Depinde de la un caz la altul.Moralitatea,in ziua de azi,este considerata, intr-adevar, un fel de slabiciune, mai ales de catre cei lipsiti de moralitatea, care te-ar putea intelege gresit.Dar intre oamenii cu conceptii asemenatoare nu este considerata o slabiciune.
Creierul nostru nu e slab, e uman, inclinat spre oameni (toti avem neuroni oglinda, de exemplu), produs al evolutiei.
Creierul e puternic. Sa iti urmezi ratiunea in detrimentul instinctului cere putere.
Moralitatea este 100% subiectiva, facuta de catre un om pentru alt om. Slabiciunea creierului tine de educatie, sau de malformatie genetica.
Moralitatea ne impune niste limite. Natura noastra umana este foarte meschina. Daca nu am avea anumite valori impuse la nivelul constiintei am devenii 'demonii' sau 'monstrii' care ne sperie atat de mult. Parerea mea ca moralitatea ne atesta natura umana.