Ne e frica de moarte, oare ei ii este frica de noi?

Dacă am presupune că ar avea sentimente...

Din moment ce vine negreşit şi nimeni n-a scăpat de ea, oare i-o fi fost frică?

P.S. Vreau şi eu mail-ul ăla. Te rog.

Blondissima, îmi cer scuze, a fost greşeala mea. M-am referit la mesajul privat, de care îi ziceai lui Bamse.
Iar referitor la păcălitul morţii, nu ştiu ce să-ţi zic. Uneori tind să cred, că doar noi avem senzaţia, că am păcălit-o, iar ea de fapt doar s-a jucat un pic cu noi, de sadică ce e, dar n-a avut de gând să ne ia fix în acea clipă. A vrut doar să-şi anunţe prezenţa, să ne arate cine e şefa, să planteze frica în inimile noastre.
Se poate filosofa foarte mult pe acest subiect, dar adevărul adevărat oricum nu-l vom afla niciodată...

Leocerba, m-a impresionat foarte mult filmuleţul postat de tine. Foarte frumos şi tragic...

Blondo, mie nu mi-e frica de moarte. Ar insemna sa-mi fie frica de viata. Mie mi-e teama de perioada de tranzitie. La ce sa-mi fie frica de moarte? Cand vine moartea, eu nu mai sunt.

Blondissima, fiecare cu temerile a ceea ce a experimentat pe parcursul vietii. Eu nu "mi-am vazut moartea cu ochii" pana acum. Stii de ce mi-e teama? Ca nici n-o s-o "vad", dar nici n-o s-o "simt".

Nu imi este frica de moarte. Nu inteleg de ce ii dai o valoare mortii. Eu nu ii pot da nicio valoare. Imaginatia si speculatiile oamenilor eu nu le pot lua in seama, ca nu se sustin cu nimic. Frica si dorinta creeaza imaginatie.

Sa ne fie tembelismul usor Blondy.

In privinta pacalitului temporar sa stii ca merge.Un cuget tare o pacaleste dar nu mult ci pina se impaca cu sine.

Avem doo variabile aici:
X1: Vorbești metaforic,te referi la „moartea cu coasa", iar în acest caz răspunsul meu este ambiguu, pentru că nu știu ce anume poate simți un schelet acoperit cu pijamale și pus să care o coasă; saaau
X2: Te-ai gândit să mai pui o întrebare aici doar ca să facem conversație, dar dacă doreai să vorbești cu mine puteai să-mi dai un mesaj pe privat...

Nu fac parte din pluralul tau ala cu "ne", pentru ca azi, pentru mine, moartea este ca un dans a la Anthony Quinn in "Zorba" dar ma agat, fara scrupule, de intrebare si-ti dau un filmulet, ca un posibil raspuns.Prea deprimant pentru gustul meu, dar de luat in seama:
http://vimeo.com/21116038

Cum era povestea aia?
Un om mergea pe strada si dintr-o data vede Moartea cum ii face din mana.El speriat, se urca-n masina si merge in celalalt oras unde Moartea-l astepta. Uimit de intamplare se duce langa ea.
Moartea-l intreaba:
De ce ai fugit de mine?
El:Te-am vazut cum mi-ai facut din mana in celalalt oras.
Moartea:Eram surpinsa sa te vad acolo ca stiam ca avem o intalnire in orasul asta azi.

Noua ne este frica de moarte.
Noi speriem Moartea cu actiunile noastre.
Cine stie, poate o sa se nasca un om care sa o poate surprinda atat de tare incat sa faca un stop cardiac.

Ce minte poti sa ai ca sa pui o asemenea intrebare?! Moartea este o stare, de fapt cand activitatile organelor vitale vietii inceteaza sa mai functioneze, spunem noi ca se instaureaza moartea.

Tu vezi moartea ca pe o entitate? Crezi ca moartea are impresii si temeri?

1. Substantivul moarte este la genul feminin, dar nu vad conexiunea cu intrebarea ta!
Iata definita mortii din dex: Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces.

''Deseori moartea este înfăţişată în picturi şi filme ca o fiinţă înveşmântată cu o pelerină neagră, ţinând în mână o coasă cu care retează viaţa oamenilor. În engleză această creatură poartă numele de "death reaper" adică "spintecătorul morţii". În epoca medievală, în timpul ciumei negre s-a dezvoltat reprezentarea morţii ca un schelet sau mai multe schelete, ce dansează. Această alegorie se numeşte în artă "dans macabru". O altă personificare a morţii este psihopompul (din greacă, "psuchopompos", însemnând "ghidul sufletelor"). Acesta este termenul general pentru îngerul, demonul sau spiritul ce conduce sufletul omului pe tărâmul morţilor, idee ce apare în multe mitologii şi religii. În Mexic, moartea este personificată devenind un sfânt, Santa Muerte, cărora unii oameni i se închină, cerându-i protecţie, deşi Biserica Catolică nu este de acord cu existenţa lui.''

Vezi tu toate aceste inchipuiri sunt bazate pe niste mitologii, de exemplu in biblie sau crestinii nu vad asa moartea.

Ma crezi ca si eu am visat moartea ca o umbra neagra?! am visat-o asa pentru ca asa mi-am imaginat-o sau asa am auzit eu la altii ca ar arata moartea, aceste informatii sunt stocate in subconstient si se activeaza voluntar sau involuntar in anumite momente ale vietii noastre.

Blondy, te bagi in niste discutii fara a avea o baza necesara de la care sa pornesti si sa intelegi anumite fenomene. Citeste si tu ceva despre psihic, constient si inconstient, creierul uman etc. Astfel vei intelege mai bine mecanismele gandirii si cum functioneaza creierul. Lasa credinta si pune mana pe carte.

Sa ne fie harciog, sa ne fie!

@chelstone, daca ti-as explica ce parere am eu despre moarte, prima parte a intrebarii ar fi minciuna. Substantivul moarte este la feminin sau masculin?
Si poate imi explici tu oare cum multi oameni au avut aceeasi halucinatie, haina neagra... coasa... sau mai stiu eu ce altceva...

@bamse, iti explic printr-un mesaj

@chelstone, constient, inconstient si subconstient.

@NOname, nu a reusit nimeni sa o pacaleasca temporar?
Ce mail?

@NOname, am inteles, o sa-ti trimit acelasi mesaj.
Corect. Cert e ca pacaleala exista, ca ne pacalim pe noi insine sau pe ea, nu avem cum sa stim.

@Vizi si Alphy, ati fost sau nu la un pas de "a da coltul"?
Daca da, chiar nu ati simtit nici un gram de frica? Mie personal mi se pare mai inuman sa nu ne fie frica decat sa ne fie.

Vizi, posibil, si cred ca ar trebui sa te bucuri daca ar fi asa nu sa te temi. Singura problema este ca dupa... nu mai putem vorbi despre cum a fost.

@ArmaGHEdon, vreau sa cred ca incerci sa fii amuzant nu sa jignesti.

Toţi vor să ajungă în rai, nimeni nu vrea să moară...(off topic, da, da).

Putin ciudata aceasta intrebare.

Cred ca singura frica a mortii fata de noi, ar fi daca ea ar avea dragoste si s-ar teme ca ne ia si ne duce intr-un loc malefic.

Insa cred ca NU se teme moartea.

In traditia romaneasca insa, exista o poveste Ivan Turbinca. Acolo Dumnezeu ii da putere lui Ivan asupra mortii, moartea este prezentata ca o fiinta care executa cu strictete poruncile Stapanului si care incepe sa se sature de Ivan care avea putere asupra ei si o baga in sac si o tinea acolo cat vroia el...

Totusi, as fi curios ce urmaresti cu aceasta intrebare, caci mi se pare ca aici nu vrei vreun ajutor ci vrei sa testezi tu audienta asa.

E imposibil, aberezi, cum poti sa crezi ca mortii ii e frica de oameni?

Refuz sa imi fie frica de ceva inevitabil pentru fiecare dintre noi, cu atat mai putin ei ii e frica de dezamaginea si dorintele noastre. oare lumina se teme de intuneric, fericirea de tristete? nu cred, mai degraba ele se completeaza si se pun il lumina reciproc. cunoscand suferinta, vei aprecia mai mult fericrea. cunoscand sfarsitul inevitabil numit moarte poate te vei bucura mai mult de momentele frumoase stiind ca la un moment dat nu le vei mai putea trai.

Nu mi-e frica de moarte!