Cu siguranta ca incepem ca niste fiinte umane si atingerea stadiului de Om e un proces plin de influente exterioare si lupte interioare. Nu te poti numi om daca iti lipseste capacitatea de a gindi, ratiunea si astea doar in armonie cu restul societatii. Sintem construiti sa socializam, sa invatam din experientele celorlalti si nu in ultimul rind sa respectam o conduita decenta in societate. Putem sa trecem usor de la stadiul de om la cel de animal, invers insa e o evolutie intreaga. Deci, da, nu ne nastem oameni ci devenim.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Ne nastem oameni.
O femeie din America a incercat odata un experiment foate indraznet.Ea si-a crescut propiul copil impreuna cu o maimuta. Comportandduse cu amandoi la fel, dandunle sa mancnce aceleasi lucruri, imbarcandule la fel, educandui la fel .etc.Maimuta a invat devreme cum sa mearga si a crescut repede copilul crescand mai incet, dar maimuta a ajuns la limita ei si nu a putut sa devina o persoana.Pe cand Baiatul a inceput sa vorbeasca, sa recunoasca lucruri etc...Nu e corect dar toate speciile au limitele sale.Omul inca nu si-a atins limita.
Răspunde 
După părerea mea, de fapt ne naştem cu toţii fiinţe umane, apoi doar, trecînd prin viaţa şi reuşind să demonstrăm prezenţa şi capacitatea de dobîndire a unor valori umane, putem spune că suntem oameni. Ne naştem cu totii fiinte umane şi modul cum reacţionam şi ţinem piept la greutăţile ce ni-le oferă viaţa ne determină dacă suntem doar fiinţe sau dacă suntem oameni. Asupra devenirii omului influenţează mult persoanele din jurul sau, căci în mare parte şi prin influenţa lor se formează personalitatea, iar personalitatea ce dă dovadă de valori esenţiale umane ca: dreptatea, iubirea, libertatea, toleranţa, ajutorul, compasiunea… este considreata om. Mulţi se consideră oameni (aproape toţi), puţini dintre ei sunt, iar cei ce totuşi sunt nici nu-şi dau seama unicitatea sa. Un lucru foarte important in viaţă e să înţelegi eşti tu om sau doar o fiinţă. Iar dacă eşti doar o fiinţă să nu continui calea degradării ci să evoluezi în om. Căci viaţa e una singura, nu suntem întrebaţi cînd ni-se dă şi nici atunci cînd ni-se ia, unicul lucru care e în puterile noastre să îl facem e să ne traim viaţa în aşa mod încît să nu ne pară rău de prostiile ce le-am făcut, iar copii noşti să mîndrească de noi. După mine, de obicei cea mai justă apreciere a omului se face abia după moarte acestuia, cu cît mai multe suflete omeneşti zguduie plecarea în nefiinţă a acestuia, cu cît mai mulţi oameni vin să îl petreacă în ultimul drum şi cu cît mai multe lacrimi se varsă din cauza conştientizării pierderii, cu atît mai tare se poate afirma ca persoana dat adevarat a fost un OM, desigur sunt şi excepţii şi anume atunci cînd vorbim de oamenii de rînd a căror fapte mici ramîn mereu în umbra conştientizării celor din jur, dar totuşi cred că în general e aşa cum am spus eu ceva mai înainte, dacă doriţi poftim şi un exemplu: vă mai aduceţi aminte cîte mii de oameni a unit profundul sentiment al pierderii cînd s-a anunţat despre nefericirea ce s-a întîmplat cu G. Vieru! iar acum imaginaţi-vă ce se va întimpla dacă va deceda preşedintele nostru mult iubit! pai cred că deja nu mai are sens să spunem cine din ei e om şi cine deja nu mai are şanse de regenerare.
Om nu te poţi naşte om trebuie să devii, oameni trebuie să creşti din copii tăi.
Ca să fiu eu Gigi Contra devenim oameni adică doar aţi văzut oameni crescuţi de animale care se comportau ca ele. Filozofii văd omul ca fiinţă ce gândeşte, fabrică unelte, vorbeşte etc. Toate astea nu ar exista dacă nu ar exista societatea deci devenim oameni.
Nu ne nastem oameni ci devenim prin faptele noastre daca un om te vede ca ucizi un om nu te mai considera om ci animal
Devenim oameni cu timpul ....multi ani de educare si daca nu...reeducare.=>mori om
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
