Ne oprim din a ne juca pentru ca crestem sau crestem pentru ca ne oprim din joaca?

Ma joc si acum, bag bete-n spitele de la roti.

Ce mică mă simt!

P.S. Dacă sunt jucăuşă de felul meu, înseamnă că n-am crescut? Sunt un copil pentru că sunt o jucăuşă?

Ne oprim din a ne juca pentru ca n-am crescut indeajuns de mult.

Ne oprim din a ne juca pentru ca crestem - unii nu stiu sa se opreasca si ramin cu ceva din frumusetea copilariei lor pe parcursul intregii vieti.

Niciodată nu te opreși din joacă. Când ești mici te joci cu prietenii, când ești matur cu copii tăi, iar la bătrânețe cu nepoții.

Te poti juca la orice varsta, numai jucariile se schimba.

Nici una, un adult este un copil deteriorat...

Crestem fara sa ne oprim din joaca, si ne oprim din joaca nu pentru ca crestem ci din cauza ca uneori viata e mult mai grea.

Ne oprim din joaca pentru ca dorim sa fim considerati adulti iar lumea in care traim ne invata, din pacate, ca adultii nu se joaca...

Ne oprim din joaca, deoarece crestem.

Aici este o chestiune de viziune; parerea mea este ca omul nu inceteaza niciodata sa se joace! Doar ca, pe masura ce crestem, jocurile pe care le jucam devin mai complexe, mai captivante. Un exemplu de joc nou pe care il jucam cand mai crestem este "jocul de-a relatiile". Multi nu invata sa il joace niciodata. Poate ca la jocul asta ar trebui sa se dea si un manual de instructiuni