"Ne temem de moarte pentru ca stim ca ea exista undeva in viitor dar ia priviti spre trecut...Tot domeniul ei este" "Viata nu este un mars spre moarte ci un mars in moarte pentru ca inaintea noastra e bezna, inapoia noastra bezna, iar noi nu sintem decit scinteia dintre aceste doua bezne."Citate ale unor filozofi menite sa ne faca sa ne depasim teama de moarte sau macar sa o intelegem. Voi cum interpretati asa ceva?

Trebuie sa traim prezentul si sa nu regretam trecutul. Sa avem speranta ca viitorul va fi mai bun, sau ca macar vom avea unul. Moartea vine si fara sa intrebe, suntem intr-adevar inconjurati de ea, dar ma eu cred ca daca ne concentram asupra vietii nu avem ce teama de moarte sa depasim. Fiecare popor intelege diferit moartea, trecerea spre alt plan sau catre nefiinta. Oricum, dupa parerea mea, ar fi bine sa ne tinem "scanteia" aproape, sa ne luminam viata pe care o traim, iar undeva in bezna sa putem sa ne imaginam "luminita de la capatul tunelului", in sensul ca moartea este si ea doar o faza prin care omul trebuie sa treaca.

Ne temem de moarte, dar totusi o invingem atata vreme cat facem sa nu se stinga scanteia vietii! Super definitia @Dmonick!

Ne nastem din intuneric...si pasim apoi tot inspre intuneric cand parasim aceasta lume...scanteia e in sufletele noastre vii in care arde dorinta de a trai, de a evolua, de a preda o stafeta celor care ne ajung din urma... dar totul moare odata cu noi daca nu stim sa mentinem aprinsa acea vapaie...

Moartea e o parte din viata si nu invers. ea este de fapt frica eu-lui de a nu dispare, de a se agata de viata. odata cu renuntarea la imaginea narcisista despre sine, dispare si frica de moarte.probabil cred asta din motive egoiste...dorinta de a crede ca dupa moarte mai exista ceva(reincarnare, rai) si 'scanteia" nu se stinge.

Nu-mi transmit niciun mesaj nou. au zis doar ceva foarte evident, e normal sa ne fie frica de moarte pentru ca habar nu avem ce reprezinta. Unii cred au o idee, dar nu le-o asigura nimeni ca fiind cea "castigatoare". Ceea ce e sigur insa e ca nu putem scapa de ea, si evident ca ne asteapta pe fiecare dintre noi, undeva, in viitor, care e si asta o dilema E posibil totusi unora sa nu le fie frica, ori pentru ca nu au timp de asa ceva, ori sunt fara regrete si deschisi la orice, insa curiozitatea asta e una dintre cele mai firesti. insa sincer iti zic, chiar nu m-am gandit de foarte mult timp la moarte. cand eram mica insa nu reuseam ore intregi sa adorm seara fiindu-mi frica de moarte si iad, si dracu si restul, doar pentru ca facusem un hobby din mintit. suntem slabi, noi, oamenii

Enormal sa ne temem de moarte, dar asti menirea noastra:ne nastem, crestem, lasam ceva in urma noastra apoi murim, e un ciclu continuu, nu vom scapa niciodata de teama morti oricat de multe lucruri vom spune si citi despre ea.

Filozofi.ganduri .oameni.moarte.murim cate putin de cand ne nastem.deci moartea este in noi de cand au avut grija protoparintii nostri sa o obtina. avem mijlocul si posibilitatea sa scapam de ea si sa traim vesnic. Dumnezeu este viata. Iisus hristos este usa.credinta este cheia.deci avem totul. ne trebuie vointa si curaj asa cum ni s-a spus; indrazniti, Eu am biruit lumea.

Viata e o pauza, o ruptura, un hiat in moartea asta vesnica. Mai degraba moartea e certitudine dacat viata.

Harciog, unde ai fost? In bezna? Te-ai intors cam morbid.

Furni, vin de undeva de departe, de unde nu-i lumina, nu-i mincare nici apa adeca mai pe scurt de la mine de acasa.Cum sa nu fie morbid cind nu-i nimic.Vid.