Nicolás Gómez Dávila, un intelectual columbian de dreapta, meditând asupra istoriei, a spus că aceasta nu este "o simplă trecere în revistă a situațiilor în care s-au găsit oamenii, ci relatarea modurilor imprevizibile cu care au ieșit din ele" (vezi "Escolios a un texto implícito").
Ce părere aveți despre această definiție mai degrabă originală a istoriei?

O vorba de duh. Dar ce spune de fapt?

O relatare a modurilor imprevizibile? Păi, majoritatea acțiunilor din trecut au avut rezultate destul de previzibile. Cred că nenea ăla era pe ciuperci și absint.

E o definitie realista, dar vazuta dintr un anumit punct de vedere, un punct de vedere optimist. Parerea lui e bazata pe faptul ca ceea ce a iesit din acele situatii e imprevizibil si este fascinat de capacitatea umana in situatii nefiresti, nu neaparat de eveniment in sine, ci de factorii care au dus la producerea evenimentului si la ce a urmat. In acelasi timp, dintr un alt punct de vedere mai mult pesimist pot sa spun si eu : Istoria este doar o trecere in revista a situatiilor in care s au gasit oamenii. Nu e gresit, dar e privit dintr o cu totul alta perspectiva, perspectiva obiectiva, imposibil de contrazis dar fara vreo anume valoare. Te poti uita la un pahar, eu spun ca e un pahar, tu spui ca e o creatie ce apare prin incalzirea nisipului la temperaturi mari si modelata pentru a creea ceva artistic, iar in final amandoi avem dreptate, dar difera punctul de vedere.

Cu alte cuvinte, istoria ne învață cum au ieșit oamenii din problemele pe care tot ei le-au creat.
Și de asemenea din istorie învățăm că nu învățăm nimic din istorie.