Nicolas Gómez Dávila, un intelectual columbian din secolul trecut și autor de aforisme, scria la un moment dat:
"Los absolutismos monárquicos disponían con menos ligereza de la suerte de un individuo que los absolutismos populares del destino de clases sociales enteras."
(Absolutismul monarchic a dispus cu mai puțin lejeritate de soarta unui singur individ decât absolutismul popular, de soarta unor întregi clase sociale.)
Iar dacă vă-ntrebați la ce se referă Dávila când spune "absolutism popular", aceasta e numele pe care-l folosește pentru a se referi la democrație așa cum este ea înțeleasă în prezent; căci absolutismul înseamnă izvorârea puterii în stat dintr-o singură sursă, fie că vorbim de absolutism monarhic (în care puterea stă la rege) sau democratic/popular (în care puterea să află în mâinile poporului și numai ale lui).
Mai aflăm, de exemplu, că "Parlamentele democratice nu sunt arene în care se poartă discuții, ci în care absolutismul popular își înregistrează decretele".
Dávila, ca și alți gânditori, era opus oricărei forme de absolutism, în special absolutismului democratic. În altă parte a operei sale, citim: "Democrația are teroare ca mediu și totalitarismul ca scop".
Ce părere aveți de astfel de remarci, atât de nelalocul lor în știința politică actuală, dar care pare la ele acasă în înțelegerea tradițională europeană a regimurilor politice, de la Grecia lui Platon până la Secolul Luminilor?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook