"Noi de mila nu putem vorbi decit de mila pentru altii pentru ca aia ni se arata si fiindca numai pe aceasta o aratam dar ea pleaca dintr-o ascunsa si profunda mila pentru noi insine pentru ca, in mod normal, nu este posibil sa avem mila pentru altii fara sa avem pentru noi insine si atunci cum imbratisam nefericirea altora? Marinimie sau lasitate?"
Este partial adevarat; nu i-as spune "lasitate", ci "dispret". Emotia "mila" nu exista. Ea se invecineaza cu ceva mai neplacut, pe care nu ne convine sa il acceptam: dispret. Exista compasiune, da, dar e cu totul altceva decat mila. Compasiunea este emotia sincera de tristete pentru o alta fiinta, doar prin prisma faptului ca suntem conectati si ca ma doare ca pe tine te doare. Mila este un dispret mascat, iar in spatele ei sunt alte ganduri. Zic "mi-e mila de tine", gandesc (desigur, in subconstient): ce bine ca nu sunt in locul tau!/ iti meriti soarta/ eu o duc mai bine, asa ca hai sa iti arunc ceva din care sa te hranesti, un sentiment de mila/etc. Cine simte compasiune, nu judeca in vreun fel situatia celui de langa si nu se bucura in sinea lui ca nu e in papucii celuilalt. Cine simte "mila", pe langa astea, mai este si incantat ca este o persoana deosebit de valoroasa, generoasa si miloasa.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Se zice ca santem singurii care avem empatia.adica capacitatea mentala de a ne pune in locul altuia.si de a simti virtual ce simte un alt om intr-o anume situatie.harciog stii ca in biblie este scris; Doamne de ce gandesc bine si alerg sa fac raul? de ce ma bucur de raul altuia? psihi are dreptate cand spune; mi-e mila de tine, dar bine ca nu sunt in locul tau.sau compatimesti in fata omul dar in gand ai o mica satisfactie de genul; pai trebuia sa te trezesti odata la realitate.dovada ca cel ce a scris cunoaste foarte bine si cum gandim caci el ne citeste inima si raraunchii. dar cum ramane cu; sangele apa nu se face?
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
