Alvin Toffler vorbește, metaforic bineînțeles, despre niște rădăcini vechi "națiunea, comunitatea, religia, familia și chiar profesiunea" care, spune el "sunt smulse acum de ciclonul tendinței de schimbare". Și nu spune povești. Uită-te numai în domeniul familiei; unde s-a mai pomenit ca în acest domeniu să apară termenii părinte1 și părinte2? Și nu ne-ar mmira ca și acești termeni să fie peste ceva vreme înlocuiți cu individ1 și individ2 sau chiar cu element1 și element2. Nu mai intru și în alte domenii. Da, sunt rădăcini vechi, care sunt smulse și înlocuite la repezeală cu altele noi, care și astea la rândul lor vor fi înlocuite, până când...nu știm. Posibil ca și numele cu care suntem obișnuiți acum să fie înlocuite cu numere. O întâlnire pe stradă între doi prieteni să arate cam așa: - Salut, 43, ce mai faci? - Salut, 127, ce să fac, bine.
Dacă nu îți tai inghile de la picioare sa vezi ce înalt devi în timp, copaci o sa ai
Pui o întrebare cu o metaforă. Rădăcini au plantele, ca să se fixeze de sol. Asemena rădăcini nu avem. Poetic, putem divaga.
Nu, daca te referi la sunsul "radacinile sunt organe folosite pentru a absorbi nutrientii din sol si pentru a fixa planta in pamant."
Dar daca vrei sa te referi metaforic " toti oamenii prind radacini" atunci da, "au nevoie sa se stabileasca, sa se simtă siguri si sa se ancoreze intr-un loc sau intr-un grup de oameni. "
Da, în teorie avem rădăcini. Acestea sunt reprezentate de oameni care au trăit înaintea noastra cu suntem și miliarde de ani. Si daca stam sa ne gândim, noi suntem portretul a sute de mii de oameni care s au iubit.