Putini dintre noi stam sa reflectam ce avem bun in viata, cat ne e de bine sau cat de fericiti suntem. Si asta pentru ca niciodata nu suntem multumiti, pentru ca mereu vrem mai mult sau avem asteptari mari de la noi. Nu stiu. Uitam sa fim recunoscatori pentru oamenii din viata noastra, pentru tot ce avem bun in viata, pentru tot ce ne inconjoara pentru ca suntem preocupati sa vedem intotdeauna jumatatea goala a paharului. Totusi, intr-adevar, cel mai mult constientizam la durere ca nu mai suntem fericiti si ce insemna ea cu adevarat. Pentru ca atunci suntem pusi intr-o situatie diferita, intr-adevar dureroasa. Eu am invatat sa vad in fiecare lucru mai putin fericit, partea lui buna, sa incerc sa gasesc in orice ceva bun si sa fiu recunoscatoare si multumita. Si durerea face parte din viata noastra si trebuie sa o luam ca atare, sa o acceptam si sa nu o lasam sa ne doboare, chiar daca pentru moment totul pare extrem de greu. Suntem oameni, n-avem nici instructiuni de utilizare a vietii si nici nu prea stim cum sa facem sa fie mereu bine, dar putem incerca.
Atunci cand ai probleme ai vrea ca acele zile cand te plangeai de plictiseala sa revina
Nu chiar, dar fara durere nu ai sti sa apreciezi fericirea, asa cum fara intuneric nu ai aprecia lumina. Dupa ce ai stat in intuneric, o sa recunosti si iubesti lumina.
Raspunsul meu este DA. In durere percepem mai real sentimentul de fericire si ce inseamna ea cu adevarat. Percepem mai real orice este lipsa pentru o perioada din viata noastra.
Iar atunci cand vine, stim sa recunoastem cu adevarat si sa apreciem cu adevarat sentimentul.
Nu, daca ar fi asa, as plati pe unul destul de inteligent sa ma insulte, provocandu-mi leziuni psihice.
Intr-adevar, trebuie sa treci prin iad ca sa vezi ce inseamna raiul.Dar daca tot ma aflu la mijloc din punct de vedere afectiv, singura directie ramane raiul, nu-mi place sa ma cobor.
Ma mai cobor in beci sa iau muraturi cand ma obliga ai mei, dar ma simt panicat, orice zgomot ma sperie si ies repede cu ce gasesc, fara sa mai salut fantomele ce se uita ingrozite la mine.Si cand ajung sus nu ma simt fericit, doar usurat...am salvat toaleta!
Nu chiar.Atunci cand simti ca esti fericit, parca vrei s-a urci la ceruri.Dar si cand esti in durere poti realiza ce este ea.De exemplu, eu am aflat prin aceste moduri, ce este fericirea.
De obicei, dupa ce trecem peste ceva dificil din viata noastra apreciem mai mult unele persoane sau fericirea in sine. Te gandesti cat de bine era si cum e acum. Dar cand trece durerea o sa simti ca ai capatat o experienta de viata si ai invatat sa apreciez valoarea lucrurilor din viata ta. In viata si raul este uneori necesar si se mentine mereu un echilibru intre ele.
Bine fara de rau, nu exista.Cand ajungi sa cunosti durerea, ajungi involuntar sa stii ce inseamna fericirea.Doar atunci cand suntem in durere, invatam sa cunoastem si sa pretuim cu adevarat fericirea.Asa cred ca vine treaba. Oricum, fericirea este diversificata pentru fiecare dintre noi.
Da si nu. De exemplu, atunci cand suntem indragostiti ne simtim cei mai fericiti oameni de pe pamant. Ce sa mai vorbim cand dragostea e impartasita.
"Fericirea! Nu stii ce este exact pana in ziua cand o pierzi. La fel ca si cu dragostea adevarata. Si nu este tot asa si cu tineretea? Cata vreme o ai, nu-i dai nici o importanta. Ba chiar ai vrea ca timpul sa zboare. Abia astepti sa cresti, sa faci experiente. Dar intr-o zi te uiti in urma si-ti dai seama ca nu mai e, si atunci plangi dupa ea! Ciudata soarta mai au si oamenii.Inteleg importanta unui lucru abia cand l-au pierdut." Renzo Ricchi
Ahh, Rento RICI asta. Cata dreptate are. ^^
Daca suntem mai grei de cap... da. Daca ne duce putin mintea realizam si in alte imprejurari.
mada_6524 întreabă: