Eu nu cred in scop/sensul veti, te-ai nascut, traiesti, mori simplu, tu singura dai sens vieti tale prin ceea ce faci daca dai daca nu dai viata tot merge inainte
Sartre spunea ca sensul este personal, rezultat al acelei "condamnari la libertate", insa nu m-as margini la scepticismul sau. Mai exact, sensul poate fi si motivul existentei noastre, nu un ideal impus.
'noi noi noi suntem,
. oricum azi sunt prea fericit pentru de astea, dar ma rog, daca privim lucrurile mai simplu noi dam sens vietii noastre etc etc
Daca te referi la a doua varianta, e de prisos sa amplasezi un termen auxiliar foarte cumpanitor, prescimband o in" sensul carui subiect e sursa noastra?", si practic sensul ti-l alegi singur, ti l modelezi autonom, cunoscand binele si raul, si abia apoi, dupa ce iti imboldesti propria cunoastere de sine cu mijloacele mobile, poti spune ca ti cunosti relativ pozitia ta in lume. Referitor la primul caz, ne putem considera sursa atunci cand capatam actiuni influente, iar cum acestea sunt reversibile /tranzitive, reiese clar o dispunere haotica a insusirilor perceptive, deci contrar a capacitatii de comprehensibilitate sugerate de termenul "sens".
Cele trei demersuri prin care ne remarcam in viata, pe care le-am extrapolat in timp prin intermediul cuiva, sunt cele de a creste/ dezvolta, de a se reproduce si de...a si crea o reputatie, noi desavarsind acest concept prin statutul precscris speciei in codul genetic.
Ceva de genul incerc si eu sa aflu. De asemenea, faptul ca, epistemologic, adevarul absolut exista, imi starneste si mai mult curiozitatea.
Deci intrebarea ta reflecta de fapt dorinta da de a afla daca exista intr-adevar destin?
In orice caz. Noi suntem sursa sensului pentru ca fara noi nu ar fi vreun sens. Nu poti sa te uiti la televizor daca ai doar cablu.
Sensul este un concept creat de om, deci noi suntem sursa sa. Il consideram drept sursa noastra datorita doctrinei la care am fost supusi, de aceea diverse actiuni/evenimente ce sfideaza doctrina noastra sunt considerate fara sens.
As spune ca amandoua sunt adevarate, desi cred ca mai corecta e prima afirmatie. Gandeste-te ca daca o persoana ar considera ca sensul ei este sa isi construiasca o casa, atunci s-ar lega de acel sens pentru o perioada, deci ar deveni dependenta de acel sens. Daca ar deveni dependenta de acel sens, ar fi doar pentru o perioada de timp, ceea ce s-ar apropia de a doua afirmatie, cum ca sensul ar fi sursa noastra. Dupa ce si-ar termina de construit casa, acea persoana, din perspectiva a ceea ce a considerat prima oara, nu ar mai avea sens. Si atunci cred ca ar considera ca sensul ei este altul. Totusi, persoana respectiva ar putea intelege ca atunci cand era dependenta de scopul pe care si l-a propus, putea renunta cu usurinta la el pentru a isi alege un altul. Sau sa isi mai adauge inca unul. Nu stiu cat de bine am reusit sa redau ceea ce am gandit, dar in concluzie, noi suntem sursa sensului, a doua afirmatie este valabila doar pentru anumite perioade. Cred ca noi ne formam sensul in functie de alegerile pe care le facem.